Comentariile membrilor:

+ un soi de Big-Bang	Alina Manole [13.Jul.04 17:30]
O superbă colecție de "seară vară" de clișee de Venezia. Felicitări Danielei și fotografului!
=  parada din mers, cu matasuri rare	Ioana Barac Grigore [13.Jul.04 19:38]
Extraordinar periplul tau in minunata Venetie. materialele subtiri, dar scumpe si rare. matasuri langa panza, dar panza 100% cotton cu fir de aur. felicitari ioana
=  clisee venetiene	Adriana Doar [13.Jul.04 21:41]
Imaginile din Venetia se potrivesc foarte bine cu cliseele tale. Dana, imaginile cu Venetia sunt preferatele mele. Cu toate ca nu le-am simtit decat pe ecranul monitorului. Dar la fel de viu ca si cand as fi fost acolo. Frumoasa Venetia ta! "Dupa ce esti mama nu mai poti fi si altceva"; implinita, legata de cineva care este parte din tine, si care iti da sens vietii, nu mai poti fi singura, nu mai poti fi aceeasi... incepi sa cresti si sa descresti in acelasi timp.(sa-mi spui daca gresesc!) dar mi-a placut mult gandul asta al tau, asa cum l-am vazut eu.
=  mitul contemporan al mamei	Vasile Munteanu [14.Jul.04 07:09]
Ca un "cântec de lebădă" a viziunii scindate între obiectivitatea estetică a perioadei clasice și subiectivitatea estetică a perioadei postmoderne. Materia devine voință, orice altă materie ne este străină și mută. Reperele unei astfel de trăiri nu ne pot fi decât intuiția și biologicul. Certitudinea participării afective la exitență este dată organic, ca o durere a sângelui, de către prunc: alter-ego în propensiune. A cunoaște lucrurile nu mai înseamnă a cunoaște "substanța" lor, ci este echivalentul lui "a trăi în ele". Abia accederea într-o astfel de lume ne indică drumul de parcurs către "lumea cealaltă", o lume nu a morții, ci a eternității afective, care ne ajută să înțelegem că în dragoste (mai ales de mamă), ca și în geometrie, nu există limite și că "distanța" parcursă până acum nu reprezintă nimic în comprația cu ceea ce nu vom străbate niciodată. În manieră goethiană, procesul de antropomorfizare dobândește, în acest cadru socio-acvatico-uman, valențe unui proces de intropatie, ceea ce echivalează cu înlocuirea tuturor esențelor fenomenale cu vitalitatea organică a ființei, care își găsește forma sa complexă și sublimă de manifestare în "mamă". Împătimit de scrierea-ți, cu drag,
=  typo	Vasile Munteanu [14.Jul.04 07:11]
rog a se citi "cântec de lebădă" al viziunii
=  Alina, Ioana, Adriana, Vasile	Florina - Daniela Bordieanu [14.Jul.04 08:43]
Alina, iti multmumesc pentru apreciere. Venind de la tine, o perfectionista a ideilor, a cuvintelor (o calitate, dupa mine), gestul are o si mai mare substanta. Ioana, ideea a venit din mers. Imaginea din spatele gandului sau gandul din spatele imaginii. Aparent fara legatura directa, logica. Doar aparent. Pe de alta parte...Venera si Venetia, nu?:) Adriana, nu ai gresit. Si sa stii, cresterile sau descresterile sunt relative. Absolutul nu exista decat in teorie. Vasile, recunosc, a trebuit sa citesc de doua ori comentariul tau. Pentru ca e dimineata si pentru ca nu am baut cafeaua dar si ca sa fiu sigura ca am descoperit toate nuantele ideilor tale referitoare la text, pentru ca vezi, iarasi ma faci sa ma simt mai complexa decat sunt. Multumesc. cu tot binele, Dana
+ Venice...	Andreea Drăguleasa [10.Dec.18 14:27]
Abia acum ți-am citit prezentarea, dar nu e târziu să mă întorc puțin cu gândul în piața San Marco, în grădina interioară a frumosului Palazzo Ducale și să-mi umezesc degetele în laguna Adriatică. Unde sunt porumbeii, Flori? Țin echilibrul cuvintelor? E frumos gestul tău, e frumoasă întreaga prezentare. Și are acel miez de adevăr și fantezie la care nu pot rămâne indiferentă. A.
=  porumbei pentru Andreea (Enigma)	Florina - Daniela Bordieanu [20.Jul.04 08:11]
Multumesc, Andreea, pentru apreciere si sa stii ca m-a bucurat mult prezenta ta pe aici. Porumbeii? uite-i :) cu drag, Dana