| = astept | petrea stefan [09.Jul.04 23:49] |
| astept sugestii. | |
| = intr-o vizita mai lunga :) | dana popa [23.Jul.04 20:33] |
| E genul de poezie-confesiune, observ maniera traditionala de a reda versul, preferinta pentru rima, ritm, strofe riguros construite. Este o poezie trista, o poezie de singuratate, un autoportret abia sesizabil, ce rezulta din toate elementele cumulate ale universului poetic, « odaia » in cazul acesta. Libertatea nu este una din ideile promovate de poet, intrucat lumea sa este limitata, restransa, redusa la « Tavanul stramt si lacul pe-un perete Parchetul plin de pagini, de regrete Si-un sfarait taios intr-o tigaie „ si o singura prezenta insufletita, propria prezenta. In schimb ideea de libertate se regaseste cu certitudine. Iata: „Acelasi brat, mereu aceeasi sete”. Nu este vorba despre o sete oarecare, ci despre o realitate dorita, o dorinta implacabila de desavarsire. Indiferent de componentele obscure ale existentei sale, ramane totusi un loc alb, bine definit, ceea ce vreau eu sa denumesc a fi poezia. Desi gatlejul este „stins de stele, de vapaie”, raman acele elemente specifice scrisului: bratul, calimara.. Stau si ma gandesc la versul „Un zeu inlantuit in trup de fiara” si o posibila semnificatie ar fi una foarte cunoscuta si anume imposibilitatea de autodepasire. Trupul este privit intr-o perspectiva hidoasa, el este „de fiara” tocmai pentru ca repreznta insasi limitarea, bariera, imposibilitatea implinirii eului. Universul poetic este auster, intr-o permanenta statica dureroasa. E un motiv atat eminescian cat si camilpetrescian, se intalneste intr-o anumita masura si la Blaga etc. „Rosturile plane” adica idealurile, vin in contrast cu paianjenii care tes si tes, pana ce panza lor va ajunge atat de groasa, de opaca, incat poetul va ajunge iremediabil captiv in odaia sa, fara a mai putea privi dincolo de „tavanul stramt”. De asemenea, poetul se considera a fi facut din aluat divin: „Imi recunosc azi chipul in icoane”. Am facut aceasta analiza tocmai pentru ca poezia mi-a placut. O singura observatie am: ritmul sufera in strofa a patra, ultimul vers, unde masura este de 12 silabe si nu de 11 ca in celelalte versuri. Banuiesc ca ai impartit geo-me-tri-e in loc de ge-o-me-tri-e. Atat. Pana la urmatoarea intalnire, numai de bine! Peta. | |
| = corectare | dana popa [24.Jul.04 10:39] |
| Ma scuzi, vroiam sa spun ca dorinta de libertate se regaseste cu certitudine. | |