| + Uitarea dinaintea uitarii de sine | Andu Moldovean [09.Dec.04 13:18] |
| Draga Marlena, Am facut un efort mare sa citesc fragmentele acetor "uitari dinainte" (doar pentru ca sunt atat de disparate iar pe net e greu: intra-iesi din pagina, stii :-)si daca-mi ingadui o parere "submediocra", mi-au placut foarte mult. Cred (daca-mi ingadui inca o sugestie de acelasi tip, venind tot de la mine, deci neputand fi altfel decat anterioara, submediocra) ca ar fi bine daca le-ai reuni intr-un text mai lung, cu subtitluri, pentru a oferi cititorului placerea de a ramane mai mult in compania textelor tale (scurte si concise de altfel, ceea ce imi place deosebit, incerc si eu sa scriu astfel dar mai am mult pana sa salt de la genunchiul broastei, asa cum cu acuratete si obiectivitate ai sesizat) fara sa trebuiasca sa iasa din textul "curent". Problema este desigur generata de modul cum se citeste, aici, pe net, iar textele tale formeaza, in opinia mea (idem submediocra) un tot unitar, a carei perceptie se cere a fi facuta integral. Continut profund, poezie filozofica, metafora (desi despre definitia acesteia nu cunosc prea multe lucruri, folosesc termenul uneori in mod abuziv) subtila, deseori implicita prin folosirea secventei, a repetitiei substantivelor comune si a epitetelor doar aparent "evidente", acest ciclu "uitarea dinainte" a fost o incantare caruia i-am dedicat aproape o ora din timpul meu de azi. Multumesc de lectura, Bobadil. P.S. Ingaduie-mi te rog sa-ti acord o steluta, si ea submediocra (deoarece vrand-nevrand este data de mine, care nu pot sa fiu altceva decat ceea ce sunt, cel putin in opinia ta), dar data cu sinceritate si din tot sufletul meu. | |
| = Erata | Andu Moldovean [09.Dec.04 13:21] |
| desigur "fragmentele acestor" si "incantare careia"... scuze. Asa-i cand citesti abia dupa ce postezi. Mea culpa. | |
| + O steluta si din partea mea. | Nicole Pottier [09.Dec.04 16:59] |
| In aceasta poezie se deseneaza un tablou, cel al naratorului fata de peisajul sau interior."Ascult":ascult un strigat,iar acest strigat prinde radacina,se transforma:il vad. Si radacinile degenereaza,mor,distanta nu este atinsa. Privirea traduce aceasta distanta, aceasta imposibilitate de a realiza in prezent,de a concretiza. Poezia Marlenei Braester contine si retine esentialul cuvintului. Aceasta poezie se elibereaza totusi de limitele limbajului si ne duce dincolo de o lume a exilului din sine insusi, gratie sensurilor, gratie sunetului din acest poem.Stiu bine “uitarea dinainte”, o citesc cu placere si o si traduc. Expresia poetica a Marlenei este remarcabila prin aceea ca scrie in limba celuilalt, aici in franceza, si retraduce in limba sa materna. Munca exacta si minutioasa a gandirii care se face cuvant: aceasta nu se elaboreaza decat in timp si atinge esentialul fiintei comunicatoare. Andu, nu stiu ce ai scris tu, dar voi citi… cu atentie. Remarc ca ai retras multe textele tale... In conditiile astea, nu are cum sa aiba nivelul 120. Este e parerea mea. | |
| = Despre o poezie expresiva si impotentia generandi | Albu Vladimir [09.Dec.04 19:06] |
| Ai suspendat procesul atat de firesc al mintii... neterminata goana a gandurilor... uite de parca ai fi intr-o sanprajnata directionata asupra sunetului impregnandu-te de realitatea fluida a acestuia... e un poem deosebit si foarte expresiv... asa si ca sa nu fie discutii vreau sa precizez ca intelegerea mea e empatica si nu se reduce la forma care ii obsedeaza pe unii de la o vreme... persoane ilustrand perfect acel impotentia generandi inteles in dimensiunea sa spirituala... ce usor e sa critici dar ce greu e sa fii creator. | |