| = bacoviana | Laurentiu Blaga [06.Jul.04 12:45] |
| poezia ta are atmosfera, "miros" si "ceata". iz bacovian. parerea mea! ;) cu prietenie, Laurentiu | |
| + "iubitul teatral" | Mae Stanescu [06.Jul.04 13:12] |
| da, oana, foarte bine scris, o atmosfera recongnoscibila, nu lipsita insa de amprenta personala; | |
| = Nu ne mai aburi (vrem sa vedem ce iese din ficus) | Maduta Florin [02.Oct.05 19:06] |
| Motto: "Vanzatoarea de la boutique o avertizase ca schimbarea tigarilor, de la tari la usoare, si invers, in functie de dispozitie, ii va produce o tuse permanenta" Sunt vesel azi. Atit de vesel incit daca as zimbi autorul ar adauga imediat: timp. Deci. Pentru ca poezia ta nu-mi provoaca momentan mijlocul de locomotie necesar unui comentariu la obiect, incep azi mai pe ocolite si iti aduc la cunostiinta existenta (v erificabila pe Google) a unei actrite timisene, pe numele ei Patricia Nedelea. Precum si biografia ei, intr-o cronologie aproximativa. A terminat jurnalistica frecventind in acelasi timp trupa de teatru studentesc din localitate. Dupa, cum necum a facut si teatrul, a jucat in "Veronica se hotaraste sa moara" (nu?) si a fost promovata la rangul de asistenta (preparatoare) in cadrul facultatii de teatru din cluj. Scrie ceva proza. Una, mai ales, e adorabila. O scrisoare adresata mamei care incepe asa: "Draga mama, imi place sa iau m....". Pina aici nimic prea neobisnut. Doza de intelepciune se dezvaluie odata cu motivul pentru care o seama de nume culturale, oarescum importante in orasul funariot, entuziasmate imi pare si de unul Vakulovsky, apreciaza proza Patriciei: pictorialul din Penthouse. Da, dragalasul cadru didactic a facut pasul si ne-a aratat celor care ne-am nimerit pe la chiscuri tot ce are proza ei mai bun. Si cind spun tot, chiar asta vreau sa spun: tot. De aici, legatura cu tine e atit de savuroasa incit nu ma pot stapinii sa o depictorializez, in ciuda evidentei sale. Incepi sa scrii un poem ideal intr-o atmosfera sanitara, luminind sicriele pe dinauntru. Tot interiorul, dar al corpului de data aia, l-ai descris in "Doua tigari". Obiecte lungi fiind ele, si nu cu gauri, sunt clar simboluri falice, mai ales ca tragi din ele, ca sa zic asa. Mai misterios era ficusul de la intrare, dat fiind ca un ficus, precum se stie, nu e doar lung ci si planutros. Despre el ne spui ca il hranesti, numai cit sa nu moara, il neglijezi adica. Transferul psihanalitic este, chiar daca nu-i prea limpede. Ce anume neglijezi? O inclinatie catre planturos? Dorinta de a avea cu ce dpdv literar? Sau literal? Certa e doar persistenta ecoului shizofrenic, dualismul daca vrei, al celor doua tigari. De data asta sub forma de poeme. Unul ideal. Celalat carnal. Iubitul ramine si el teatral. Adica e o masca? Sau ce a mai ramas din el dupa ce a depasit barierele constientului? Oricum ar sta lucrurile noi nu mai vrem sa ne aburesti. Te-a avertizat si vinzatoarea ca te paste o tuse permanenta. Asca ca arata-ne cel putin un sin. Adica nu mai pipai intrarea in subiect si intra in el. Te somam: descrie-ne tot. Chiar de-ar fi sa rezulte doar o versiune de Penthouse, tot e mai mult decit Cosmopolitan. Literar vorbind. | |