Comentariile membrilor:

=  ispita cu happy end?	Camelia Petre [24.Jun.04 23:26]
Imi place; o poezie cu si despre tentatii curajoase: Șerpoaica mă privea dintre ierburi încercând să mă-nvețe încolăcirea desi aceasta incolacire pare a fi "fatala", la final prefacerea, apoi contopirea, se dovedeste a fi benefica: ca în orice poveste șarpe fiind deveneam doar a ei
=  "bocancii zidiți ai ecoului"	Virgil Titarenco [25.Jun.04 01:41]
"atinsă rana de lanțuri creștea iar mie eroului mi se făurea dimineața din clopot ultimul tropot prin bocancii zidiți ai ecoului" reușite imagini
=  serpi de multumire (Cameliei si lui Virgil)	Daniel Bratu [25.Jun.04 10:31]
Camelia, ma bucura sensul optimist pe care l-ai dat textului meu, prea autoironic si amarui in intentie. Urmarea ispitei, acea tentatie curajoasa de care vorbeai, poate duce la transformari succesive, de la erou, mesteacan, rana inlantuita, ecou pana la a una mie una piele naparlita. Dar totul se schimba, pana la urma, ispitele biblice etern reluate, povestile de nesfarsit nici una din cele o mie una de nopti ale Seherezadei cea cu ochi de serpoaica. Multumesc pentru bucuria trecerii tale. Virgil, de fapt miezul texului aici era, de la aceste imagini mi-au plecat gandurile. Ulterior, gasind cateva cioburi de oglinda prin ierburile culcate de arsita ale malului, din ce in ce mai apropiat, m-a speriat asemanarea cu "a o mie una" piele naparlita de sarpe ce am ajuns. Multumesc pentru aprecieri si surpriza placuta a trecerii.
=  "ca în orice poveste"	Elia David [25.Jun.04 10:55]
Venit-am si eu pe aici - ca prea era cu o mie si una de nopti, pardon, de piei. :) Interesante imagini, dar si mai interesant cum ai devenit un pic altul - e a doua serpoaica intalnita de mine de curand in poemele de pe site. Dar a ta pare sa fi mai putin abstracta - judecand dupa cum ai invatat incolacirea pe vers.:)) Mai putin monoton, dar mai periculos jocul imaginatiei tale. Mi-a placut poezia.
=  Șerpoaica-Șeherezadă	Radulescu Florin [25.Jun.04 13:44]
Ce sa-ti spun,maestre?Mi-a placut aceasta serpoaica, care"mă privea dintre ierburi încercând să mă-nvețe încolăcirea" O Seherezada hipnotica,ademenitoare,careia nu i te poti impotrivi:"lucioși solzi de arșiță irișii-n treacăt mă sorbeau îi sorbeam apă vie albă târzie luna mă prefăcea în sugrumat mesteacăn pe când hipnotic îmi cânta șerpoaica din cercuri m-așterneam istovit mai mult și mai mult a praf și a drum" Finalul mi se pare reusit,intregind in mod fericit imaginea de basm a poemului;remac cateva versuri ,care creioneaza,daca mai era cazul,talentul autorului:"a una mie una piele năpârlită noapte de noapte" Cu stima Rudy Valentino
=  Eliei, ganduri si scoici perlate de roua	Daniel Bratu [25.Jun.04 13:45]
Elia, dragi imi sunt pasii tai delicati, plutitori peste nisipurile mele arse de iarba fiarelor. Sunt altul la fiecare intoarcere spre mine, naparlesc indeajuns pentru a oglindi alte si alte piei. Serpoaica mea are ochi prea mari, mai mari decat luna la care urlau vanatorii aia ai tai periculosi cu frageda carne de caprioara in gingiile flamande, atfel incat hipnoza a fost prea profunda si n-am mai vazut alta aratare unduitoare despre care povestesti, prin site. Daca nu-i monoton, atunci e periculos, daca e periculos, atunci sigur nu e numai imaginatie. E doar sentimentul ciclic al contopirii si inutilitatii acceptate, intelese. Multumesc, Elia, pentru dragul tau comentariu. Ars de soare, sub clopot si minarete, astept marile sa vina la mine. Imaginar si inutil. Pieile naparlite tot o mie una raman, ca pergament pentru povestile Seherezadei. P.S. In zodiacul chinezesc sunt Sarpe de mare.
=  boccance pe gat de serpoaice	Daniel Bratu [25.Jun.04 14:09]
Rudy, observand eu tarzior maiestria comentariului tau aruncat la concurenta cu al meu, tin sa iti spun urmatoarele povesti obtinute pe puncte, ca niste paltoane odinioara, de la o Seherezada inginera: - in vacarmul de senzualitate care exista pe site si la cata arsita a coborat prin raze ca fire de păianjen din cer, era trebuinta de un semnal de alarma, cetatenesc, pentru cei care s-ar putea uita fara palarioara de protectie in parjol; - atins de insolatie, bolnav generos, autorul versurilor nu s-a ferit in a da de veste despre pericolele naparlirii vremelnice. Multumesc pentru frumoasa analiza si stima, cu mare pretuire Dedal(m)eronul lu` Boccancio
=  aah, excelent!	Mihaela Maxim [25.Jun.04 14:29]
îți urez o ploaie de stele!
=  multumiri la maxim	Daniel Bratu [25.Jun.04 14:45]
Mihaela, multumesc la maxim pentru urari. De printre dunele e(u)forice din nord m-as multumi si cu potop de raze minunate, pline de bronzul podiumului, asa cum e comentariul tau. Mereu sub scutul aramiu, Dedal Maximus
+ pentru ca e	Mae Stanescu [26.Jun.04 23:37]
am ajuns tarziu, dar e bine si asa; mi-a placut mult jocul acesta al cuvintelor "ma sorbeau ii sorbeam apa vie alba tarzie", "mi se faurea dimineata din clopot ultimul tropot", reusit, frumos.
=  Mae, tu daca tarziu, eu mai niciodata	Daniel Bratu [03.Jul.04 12:32]
Mae, daca tu ai ajuns tarziu, atunci eu cred ca n-am mai ajuns deloc, vesnic incolacit de luminile solzilor, mereu scrijelind, cu mii de ramuri, luna alburie cu irizari de albastru barcelonez. Multumesc mult pentru steluta inimoasa si luminoasa.
=  Sarpele de mare a zodiacului chinezesc	Dana Stefan [21.Jul.04 11:20]
sarpele e linia trasa pe pamant. privindu-l semnificant, putem spune ca sarpele este astfel readus la expresia lui dintai. el este o linie, dar linia e vie, sarpe-principiu care salasuieste in straturile cele mai adanci ale constiintei. el este primordialul ce nu poate fi dezmembrat si care se rasuceste, dispare si reapare geaman cu sinele sau.. ce este insa, acel CEVA primordial, daca nu insasi viata, stratul de viata cel mai adanc, rezervatorul, potentialul din care se nasc toate manifestarile?.. din punct de vedere macrocosmic, sarpele sta incolacit la baza axei lumii, fie purtand, fie inconjurand creatia cu un cerc continuu, menit a o impiedica sa se dezintegreze.. el isi incolaceste trupul sinuos in jurul oceanelor primordiale, in mijlocul carora pluteste patratul pamantului.. sunt o mie si una de nopti incolacite in noi, pe care gandul le poarta pe sus, ca pe niste seminte de papadii.. multumesc, daniel.
=  plimba-te si tu	Dana Stefan [21.Jul.04 11:23]
'Dictionarul de simboluri'-Jean Chevalier, Alain Gheerbrant (mituri, vise, obiceiuri, gesturi, forme, figuri, culori, numere)
=  șarpe de dudău	Daniel Bratu [22.Jul.04 14:40]
Mulțumesc, Dana. Tainele zodiacului îmi erau destul de străine, până acum. Mi-a plăcut comentariul tău, este plin de taine și înțelesuri împletite în raze de înțelepciune. Ilu si stră luminat acum despre ce pot eu sa fac, șarpe de dudău ce mă aflu, cu soarta oceanelor primordiale, nu m-am lămurit de rostul șerpoaicelor năpârlite. Așa că am plecat la plimbare, după cum a sunat îndemnul tău, pe la Chevalier ăla de-i făcea figurație lu` frate-su`, actorul, care a scris "Dicționarul de simboluri" fără să știe să scrie, doar arătând niște degete și strâmbături, lăsându-i pe alții să ghicescă despre ce e vorba. Uite ce cred eu că mi-a dat de înțeles, prin contorsiuni semnificante, că ar trebui să scriu despre sensul întâmplării și trimiterii la plimbare: Șarpe-aș fi vrut, încolăcit ca dânsu`, să fiu în jurul ei, cu pielea-ntoarsă, mă legănam pe inima prea arsă... Privind la cont mi-a spus: „Hai, plimbă ursu` !” Mulțumesc, Daniel
=  impreuna pe drumuri	Dana Stefan [02.Oct.05 19:06]
ce a trebuit lamurit, noi doi am lamurit limpede si ochi in ochi, amandoi. simplu. am uitat sa atasez sursa informatiilor zodiacale. pentru ca nu ai posibilitatea sa corectezi sau sa adaugi un comentariu, am anexat dictionarul, pentru ca asa e corect. toata lumea stie asta. daca sunt insa acum aici, sunt de dragul cuvintelor tale si alor mele. egal. ele sunt incalcite si absolut nevinovate. si dupa ce am limpezit si pentru lume, acum raman aici, linga tabloul acesta, asezata ghemuit pe nisip, si nu ma misc pana nu vii si tu. si sa-mi spui asa: Linea, ne plimbam noi doi putin cuvintele, in liniste, prin tabloul acesta, da? si eu o sa spun, da. si gata.
=  Linea, mii de năpârlite iertăciuni	Daniel Bratu [23.Jul.04 14:47]
Dana, iartă-mi jocul de copil prins cu mâna în gâtul porumbelului alb. Nisipul fin, scapat de clepsidre poate fi si cazemata si castel. Mă ghemuiesc și eu. L asă-mă să-ți cânt din frunze I arba fiarelor să ard, N orul meu cu verzi meduze E steag alb urcat pe gard. A i un loc de primit scuze ?
=  poruncile marii	Dana Stefan [23.Jul.04 15:09]
se taie din hartie o forma oarecare, si se lipeste apoi pe unul din umerii goi. 'tatuajul solar' va avea apoi batut in Alb, forma unui suras misterios ce poate fi un alfabet al semnelor Lunii, sau pur si simplu o nevinovata incitare la suras si poezie.. da.:)
=  Serpoaica o mie si una	Dana Stefan [29.Jul.04 14:44]
Serpoaica nu este decat ca o vremelnica a noastra intrupare intr-un Mare Sarpe Nevazut, temeile a spiritului naturii primordiale..
=  Dana, de bine cuvinte	Daniel Bratu [30.Jul.04 14:15]
Dana, voi urma poruncile mării, dar de unde iau semnele lunii ? Poate din imaginile tale. Binecuvantată să-ți fie urcarea cea iute în gradul de peste fierberea culorilor.