| = "rătăcire inefabilă" | Elia David [12.Jun.04 09:41] |
| "un exil al singurătății pure treptat descoperim armonia unei rostiri fundamentale" "tresărim un suspin al ușurării depline către un alt fel de solitudine" "ieșirea din labirint devine treptat inutilă" Da, Virgil, este frumos si adevarat, din punctul meu de vedere, ceea ce spui - a ramane in labirint poate insemna si faptul ca esti liber - liber sa "ratacesti", constient ca nu te mai poti pierde, deschis fiecarei carari in parte. Celui obsedat sa iasa, iesirea nu cred ca i se va arata prea curand. Toata atentia lui este in exterior. Mie asa ceva mi-au sugerat versurile tale. | |
| + pentru o (i)luminare a labirintului | Alina Manole [12.Jun.04 21:36] |
Începutul poemului poate ar mai trebui lucrat. Versurile "pietrele grădinii tăcute / ne sărută reci tălpile" sunt obișnuite. Dar am trecut repede peste ele, fotografia le eclipsează. Conturul versurilor, interesant, se aseamănă cu cel al unui labirint și cu cel din fotografie. Nu mi-a plăcut "suspin al ușurării depline". Citind poemul tău, am avut senzația de ratatinare a lumilor, de scufundare într-un sine primordial, de regăsire a acelei "rostiri" ca vibrație fundamentală, care leagă de Anima Mundi prin fir de argint, ariadnic dar în labirintul libertății. Ai dreptate, ieșirea din labirint /devine treptat /inutilă. | |
| = Armonie | Ina Simona Cirlan [12.Jun.04 21:42] |
| O imbinare perfecta intre imagine si tandretea curgerii de cuvinte! | |
| = harem literar | Elena Malec [12.Jun.04 23:43] |
| Esti vizitat de cadâne, Virgil. DE aia nu mai dai tu pe la mine. Da, uite a venit MALEC la profet, cum iti lipsea a patra soață. Cred ca m-ai convins, o sa incerc si eu ceaiul asta de mate. Vreau sa scriu si eu ceva poetic și departe de lumea dezlanțuită.Vreau sa visez ca tine. Eu am ramas numai cu somnul-coșmar. Da, ai dreptate: "cautam o ratacire inefabilă". Si cu labirintul ai dreptate. Voi pune si eu labirintul meu la pagina in engleza, ca tot spunea Aristot ca ne invirtim printre imagini deja spuse.O explicatie ar fi ca suntem, vrem, nu vrem, toti români si provenim din aceeași matca de spirit si cultură.Oriunde vom merge in lume o avem in noi si o vom purta așa pînă la ieșirea din labirint. Un zambet cu cirese la urechi, peruzele(favorita cititoare) | |
| = impresionant | Mihaela Maxim [14.Jun.04 10:28] |
| "ieșirea din labirint devine treptat inutilă" | |
| = Intuitia cunoasterii intregului ca negatie | Albu Vladimir [14.Jun.04 13:16] |
| Talpile acestea reci sunt un motiv foarte interesant de disecat la tine Virgile... e un sentiment de vina legat de htonianul trairilor noastre? Te simti doar curgere in sus si te temi sa lasi zagazurile deschise spre a te cunoaste in totalitate, chiar cu ricul de a te pierde? Talpile astea reci mi se par ale draq de cuminti si logice, ca o perdea care ne separa de un abis doar intuit. Sa ma scuzi ca uite m-a luat valul si pac pe psihanalistul:)) | |
| = pentru Elia, Alina și Ina | Virgil Titarenco [14.Jun.04 20:24] |
| Elia, ce poti spune despre "armonia unei rostiri fundamentale"? Alina, mă bucur că "mă analizazi" și muțumesc pentru apreciere. Poate "ușurarea deplină" e prea prozaic. Ina,... mă bucur | |
| = pentru Elena, Mihaela Maxim și Azrail | Virgil Titarenco [14.Jun.04 20:53] |
| Elena, Elena, zîmbesc... ai dreptate cu matca, trebuie să îți citesc labirintul... eu citesc așa de puțin în ultima vreme,... vai mie.. Mihaela, ești binevenită aici Domnu' Azrail, i-a colacul să nu te îneci în adevărurile ăstea prea adînci pentru noi muritorii. Dar era să ajungi la mal, să știi. Mi-au înghețat picioarele... | |
| = Tiganiada | Albu Vladimir [14.Jun.04 22:16] |
| Virgil retorica aceasta a postarii disimulate intr-o locatie care nu te reprezinta ma amuza... stii prea bine ce am vrut sa zic dar nu te iert ca ironic m-ai facut tigan:)) | |