| = Țde la masa îngerilorȚ | Silvia CALOIANU [10.Dec.18 14:27] |
| Ei! "prin văi curge albastru Sânge", "Sufletul zace-ntr-o pălărie ponosită…"!!! Prea deprimant suna poezia aceasta! Posibil si aceasta sa fie o veste buna: "Dar tot îmi bate o ciocănitoare în inimă", pe langa faptul ca "dar și mâine e o zi…". Si "indigoul"...Poate revin... | |
| = Painea indigo | MARILENA MIHAI [05.Jun.04 08:09] |
| Incarcarea sufleteasca se simpte prin fiecare "por" al acestei poezii,desi trista ramane deosebita prin mesajul prins"din zbor" "de la masa divina". Si "ciocanitoarea" va mai bate pentru inca o zi... | |
| = uneori spun | lucia sotirova [05.Jun.04 09:56] |
| Interesanta viziune, poezie cu imagini inedite ce merita atentie.Ar mai trebui purificata, mai ales prima parte. A doua mi-a placut mai mult.Palarie ponosita, coaja de melc, bogdaprosti (care din slava veche se traduce : dumnezeu sa ierte). | |
| = Uff...ca iar mi-a fugit internetul | Mihaela Maxim [05.Jun.04 13:20] |
| de sub picioare… am raspuns, cred, de doua ori pe-aici mercic marilena, între timp ‘caly’, caci am ras+citit cate ceva si eu pe paginile tale, sper sa primesti raspunsurile…o sa ma uit pe unde+am citit sa vad daca n+a mai disparut si altceva din ce cred eu c+am scris deja. Merci pentru speranta. Da, Lucia, din nou ai dreptate. Si mie. Dar…nu stiu daca mai pot modifica ceva… Si da, imi ceream si iertare, pentru amaraciune – plecaciune. Ma ajung uneori dureri, imi ies prin piele spuneam Ale mele, sau nu, ele vin si trag clopote rasunand adanc cu propriul ecou din sufletul meu. Cu lucruri pe care n-as vrea sa le inteleg niciodata, Caci atunci le-as putea face si eu, la randul meu. Si nu vreau sa fiu atat de straina de mine. Vorbesc de amintiri de duritati care dor cand eu tac nestiut in mine. Fara sa vreau sa ma lepad de indoiala ca poate fi si astfel. Da, vreau sa ma indoiesc pana la capatul zilelor Ca mierea din sufletul fiecaruia se poate pierde Da, iar ma grabesc… | |
| = melcul... | Mihaela Maxim [07.Jun.04 10:45] |
| rămăsese în mine de la poezia cameliei petre, ochiul-brumă | |
| = iar suferința | Mihaela Maxim [07.Jun.04 11:02] |
| era rudă cu lupii lui Adrian Munteanu (Sonet 78) {îmi cer scuze pentru completări, îmi aduc aminte sporadic câte ceva din ce scrisesem într-un singur mesaj, înainte de a-mi fugi internetul} {în plus, în mesajul de mai sus, ufff, clopotele se refereau nu la poezia aceasta, ci la 'coșmarul iubirii', eram pe-acolo citind, când mi-am dat seama că mi s-a blocat modemul și-am revenit aici sa raspund având în minte ambele idei de completare} | |