| = copacul iubirii | miha maxim [24.Jul.04 19:04] |
| dansează ramurile în ritm de balet foșnetul aprinde însuși cântecul strecurat în inimă. | |
| = Miha Maxim - O mână-i întinsă | George Bălan [25.Jul.04 10:49] |
| Mie mi-e tare dragă poezia asta și mă bucur că ai lăsat un semn al trecerii tale pe aici. Totuși, văd că are puține vizionări și, ca atare, mă-ntrebam dacă am postat-o cu un titlu mai puțin incitant, dacă ora la care am postat-o a fost nepotrivită sau dacă n-a plăcut. Te mai aștept în tinda poeziilor mele. | |
| = poate baletul dorurilor... | miha maxim [26.Jul.04 11:03] |
| nu te mai îndoi, mergi mai departe, eu mă aștern pe citit... | |
| = Miha Maxim - De stîncă de eram și tot nu puteam să nu tremur | George Bălan [26.Jul.04 18:17] |
| În fața unei balerine se închină pînă și copacii, darmite... Apropos! Știi că plantele simt cînd sînt iubite, după cum simt și cînd cineva le gîndește de rău. Fiecare plantă vie are o aură în jurul ei și ele comunică cu tot ce-i împrejur. Doar că noi nu prea le "pricepem". Totul se întîmplă ca și cum există o dragoste între dînsele și noi. Parcă-mi aud copacul, ce tocmai i-a întins balerinei o "mînă" că-mi spune: "de stîncă de eram și tot nu puteam să nu tremur". Miha, spor la treabă! | |
| = asemenea, ... | miha maxim [26.Jul.04 21:07] |
| merci. da, am aflat relativ de curând, că perele dintr-un coș se pot... îndrăgosti de un buchețel de garofițe... (tot dintr-un...balet, pe muzica lui Ravel). se pare că și parfumul își poate schimba aromele, în funcție de... starea estetică a spațiului înconjurător... am auzit de copăcei care au înflorit mai repede, cu dragostea printre frunze și picături de apă. toatea astea mi se par... oarecum firești... spor și ție, și... copăcelului! | |
| = Miha Maxim - Cerșind cu lacrimi un Bolero... | George Bălan [27.Jul.04 07:25] |
| În fapt, cred eu, buchețelul de garofițe, privind la pară, aude-un cînt de dragoste, la o chitară a unui Segovia virtual, cînt mai aromat, mai parfumat decît i-ar permite "spațiul înconjurător", de nu se poate să nu cadă în ispita iubirii, cerșind cu lacrimi un Bolero... | |
| = de fapt, | miha maxim [27.Jul.04 12:03] |
| cred că tocmai am scris unul, fără să vreau.(caută la comms) cât despre primul, o să încerc să recuperez un text pierdut într-o fugă de pe site... să vedem. | |
| = gata, | miha maxim [28.Jul.04 15:06] |
| grație Almei... uite ** BOLERO No one in the living room. The cat went out to spy the moon. Ravel is filling the air. On a tray a Royal Riviera pear waves kisses to a Chabaud mixture bouquet. It' s time for the perfumes ballet -in white,red, shades of pink tutu, carnations do pirouettes to woo this sublime fruit of France; the air can feel their dance. Blushing, the pear gives them a glance - inflamed buds embrace it in a spicy fragrance. The living room is floating on air. Imagine, a cultivated vegetal love affair. Still life with flowers and pear?! per*zele, California 1997 *** și traducerea mea pentru ea, atunci Sufrageria pustie .pisica a fugit sa spioneze luna Aerul se inunda treptat cu boleroul lui Ravel De pe o tava unde troneaza o para Royal-Riviera unduiesc sãrutari nevazute catre un somptuos buchet de garofițe Chabaud .este timpul pentru baletul miresmelor danseaza alb și roșu cu fustițe din umbre rozalii Petale de mirt execută invizibile piruete pentru a surprinde în mreaja lor fructele sublime ale Franței Pânã și aerul simte dansul esențelor îmbujorate, perele le-aruncã câte o ocheadã garofițele își pleacã genele într-o odoare violetã camera plutește întreagã pe valurile de miresme Imagineazã-ți, o dragoste cultivatã, pânditã, așteptatã .și totuși viață cu flori și pere îmbrãțișate?!... | |
| = Miha | George Bălan [28.Jul.04 20:00] |
| Știi, sunt un pic nedrept cu tine că nu-ți spun nimic despre poezia ta, fiindcă mă simt frustat că nu stăpînesc așa de bine ca tine engleza. Așa că, îți voi pune întrebarea care mă frămîntă de vreo cîteva zile: cum și în ce împrejurare ai aflat de comunicarea dintre garofițe și pere. Nu de alta dar "we all are making part of the same ball-and-chain, who chain-smoke our life daily", ca să parafrazez pe cineva cunoscut. | |
| = deci | miha maxim [28.Jul.04 20:19] |
| hai să punem mesajele cap în cap. nu eu am scris poezia aceea, doar am tradus-o. ea aparține cuiva care a plecat de pe site. de la ea am aflat cum a plantat garofițe, cum le+a adus in casa, și printr-o fericită întâmplare cum le-a pus împreună, pe aceeași masă din living. Ascultând ea boleroul lui Ravel, a constatat la un moment dat, că nu mai miroare la fel în casă... a cercetat ce și cum, a repetat experiența, ducând departe unul de altul coșul cu fructe și vaza cu garofițe, cărora le cunoștea foarte bine mirosul. Concluzie: separat, florile aveau mireasma cunoscută, perele idem. Împreună, același miros de esențe ciudate, făcea să nu mai poți recunoaște aromele inițiale, nici de pară, nici de garofiță. Ceva însă teribil de suav, nou și misterios. Fie că împletirea miasmelor aducea noua senzație, fie chiar se întâmplă ceva, imaginea este foarte frumoasă... traducerea mea este un pic mai departe de poezie, în poezie. știu că i-a plăcut interpreatarea. și atât... mă măgulește interesul tău pentru istorie, o să-i spun și ei, sper că nu ți-am... dezamăgit așteptările. | |
| = Miha Maxim - Este mult mai mult | George Bălan [28.Jul.04 20:50] |
| Nu numai că nu mi-ai înșelat așteptările ba chiar mi le-ai întrecut. Mi-ar place să fiu așa de promt ca tine și așa de explicit. Mi-ar place să pot traduce sau să scriu la fel de bine ca tine, nu doar în engleză ci, măcar, în română. Iar de imagine de dinainte, da, într-adevăr este frumoasă. Stau și mă întreb, însă, și nu pentru a strica farmecul poeziei, cât este vorba de acomodareamirosului și cât este altceva? Și, pentru ca să fi liniștită că există, oricum, o minimă interacțiune, îți zic doar că de asta ne asigură d-l Newton. Dar și eu cred că este mult mai mult. | |
| = mercic | miha maxim [28.Jul.04 22:40] |
| ai dreptate, și eu cred adaugarea este pentru cei sceptici, pentru adormirea...indoielilor. chiar cred că... se simte există un mesaj continuu, al plantelor, animalelor, și chiar pietrelor... dar în special al ființelor (spun în special pentru că ne este mai ușor așa, deocamdată), lanț din care facem și noi parte... somn ușor! | |
| = ascultand tacuta acest balet al simturilor | Bianca Iulia Goean [31.Jul.04 01:31] |
| "O creangă, din suflet, în fața-ți s-apleacă"... ai vrut sa scrii despre ea, despre incantarea miscarilor ei... si ai reusit sa scrii despre Muzica... fermecator, George! | |
| = Bianca Iulia Goean - N-am avut talent la scris. | George Bălan [31.Jul.04 05:05] |
| Vezi tu Bianca, în fapt am dorit să povestesc despre unitatea omului cu natura. Despre faptul că noi nu suntem niște indidualități separate, ci aparținem unui Tot universal. Iar dacă tu ai auzit și muzica, ei bine și eu ți-am auzit chemările, în miez de noapte și m-am trezit să-ți scriu. Am auzit chemarea ta. Recitind acum poezia îmi dau seama că pot exista două situații distince, prima cînd balerina dansează în fața unui copac și alta cînd un poet, cu sufletul arzînd cu flăcări ca niște crengi de copac, simte cum o parte a sufletului îi este dedicată balerinei. Știi, atunci cînd scriu am sentimentul că nu eu scriu ci, este cineva lîngă mine care-mi insuflă ce să scriu. Și asta pentru că niciodată n-am avut talent la scris, darmite la poezie. Cu toate astea rezolvările vin rapid, aproape de fiecare dată, așa încît, mă mulțumesc cu faptul că mie nu-mi revine decît să fiu atent la ce tastez, ca un bun dactilograf. Ori asta nu-i atît de greu... Ce mă miră, și asta poate nu trebuia s-o spun, este că am senzația că este o criză acută de dactilografi, dacă s-a apelat pînă și la mine. Și încă ceva: sunt fericit să văd c-ai revenit. | |
| = despre muzica in creatie | Bianca Iulia Goean [04.Aug.04 22:25] |
| George, ma cutremur de asa marturisire, nu pot sa iti spun decat ca iti raspund cu aceeasi incredere: nici eu nu fac exercitii de versificatie, ci scriu numai atunci cand ma "loveste", cand cuvintele imi tasnesc in gand. nu cred ca aceasta este cea mai indicata forma de a scrie poezie, dar cred ca este, intr-un fel, cea mai pasionala, cea care il dezvaluie cel mai mult pe autorul ei. Despre crengile care-ti izvorasc din suflet: sa dea Dumnezeu sa fie mereu puternice si pline de flori, ca acum! Muzica... nu puteam sa nu o aud. aaa si unde crezi ca plecasem? eram pe aici, doar ca mai tacuta. | |
| = Bianca Iulia Goean - De muzică vorbeam | George Bălan [04.Aug.04 23:21] |
| Astăzi chiar aveam nevoie de un comentariul ca al tău... Site-ul ăsta îmi aduce una dintre cele mai mari bucurii, tocmai pentru că, în sfîrșit, simt că, aici, oamenii încă mai comunică. Și mai văd că cei care nu se țin chiar cu nasul pe sus se mai confesează, mai deschid cîte o portiță a sufletului, mai rezonează la versurile poate nu tocmai vesele ale celuilalt,îl înțeleg și-i trimit un gînd bun. Ce nume frumos ai, Bianca... Am eu cîteva nume preferate: Liana, Maria, Ana... Mă ierți, m-am pierdut... Da, de muzică vorbeam. Hmm! Sigur, era imposibil să n-o fi auzit. Da! Și crengile din suflet vor crește puternice. Hm! Ce spuneai? Unde plecaseși? | |
| = ascunsa | Bianca Iulia Goean [06.Aug.04 20:54] |
| printre frunze, prin flori ;-) | |
| = Bianca Iulian Goean - Te-am regăsit | George Bălan [08.Aug.04 13:23] |
| Te-am regăsit printre florile de liliac. Te invit să citești "Violet" | |
| = george balan | Eugen Suman [08.Aug.04 13:37] |
| Din pacate textul asta tremura din toate incheieturile. e de ajuns sa sufle cineva un pic mai tare si se prabuseste sandramaua. Nu se mai face poezie cu pretiozitati de genul "Cu doruri te-aș cerne de m-ai asupri" sau "Și-ți dăruie, zână, inelul cu romb." sau, si mai si, "La braț tu valsezi cu ploaia și vântul". "O creangă, din suflet, în fața-ți s-apleacă" aici era sa-mi scrantesc limba. Ce ai vrut tu sa comunici in textul asta au facut-o altii inaintea ta cu mult mai bine. Variatiuni pe aceeasi tema. Finalul e patetic. | |
| = Eugen Suman - Lasă că scriu eu și pentru tine | George Bălan [08.Aug.04 15:57] |
| Ei bine, Eugene, nici n-aș avea pretenții de postmodernism. Ce spui tu sună cam în felul următor: lasă-te domnule de scris sau, altfel, lasă că scriu eu și pentru tine, că știu mai bine ce trebuie... Pe mine, însă, mă bucură faptul că te-ai oprit la acest text, chiar și pentru a spune că nu-ți place. Este mult mai mult decît a nu spune nimic. Și cu asta, te asigur, că mi-ai cîștigat respectul. Mărturisesc că încă nu te-am citit, dar m-ai provocat și o voi face. Apropos de scrîntitul limbii: e adevărat că nu întotdeauna am găsit formulele cele mai curgătoare. Oricum îți mulțumesc de trecere și te mai aștept și cu alte comentarii. Singurul lucru cu care nu sunt de acord în comentariul tău este că, dacă alții au făcut o operă înainte, nouă generațiilor de azi nu ne mai rămîne altceva de făcut decît să contemplăm operele înaintașilor... La bună recitire, G.B. | |