| = temeri | Thais Teodorescu [21.May.04 19:51] |
| cu asa o dedicatie mai ca-i vine omului sa caute "prin gunoaiele apusului de suflet", acolo unde se va afla fata-n fata cu teama sa ancestrala. Bun, al dracului, poem :) | |
| = sufletul cui? | Elia David [21.May.04 20:00] |
| Nu ca nu ai avea dreptate, dar de ce generalizezi sub titlul...o clipa de suflet? | |
| = Spre ce iubim ne călăuzește taina...:) | Florin Andor [21.May.04 20:31] |
| ... mi-ai zis prietene apoi tufele de mărăcini miroseau iute a cimbru și a mirt chiar și fără arcuri sau cupole solitare iar viața cu pânzele strânse părea infinit mai largă ... culorile erau atât de uscate și arse încât nu simțeai când te ciupea o iluzie cum că te-ai afla mai aproape de EL ... după risipa de nori imenși răsăreau plantele târâtoare fără efort, deasupra nivelului mării, doar ca o împotrivire aerului, iar tu te trezeai spunând: "sunt aici unde trebuia să fiu!" ... apoi îți aduceai aminte de cuvintele "equitare, arcum tendere, veritatem dicere" ... te du și-ți cumpără pixul ăla pentru așternut cuvinte închipuite, mie-mi place să te citesc :) ... la bună vedere :) | |
| = Teama | Daniel Dinescu [21.May.04 20:35] |
| Fain textul, Vlade, chiar ai dreptate. Si le mai spui si placut ochiului. :) Doar o clipa m-a incurcat "ancestrala teama" si inca un pic subtitlul... Cu prietenie, Daniel | |
| = Posibil argument | Albu Vladimir [21.May.04 21:13] |
| imi place slujba de inmormantare obisnuiesc sa-i fac preotului cu ochiul ciocnesc cu mortul trecute clipe de iubire femeie as asculta prin trupul tau fugi de bach pe naiba hai sa fiu sincer imi plac manelele ca e de draga nene si inimi pretins albastre de dureri mustind a rotocoale in glezne de eve adormite prea multe tobe se ciocnesc de cer prin lotusul facerii mele hai mortule da costumul lasa si altora bucuria tacerii | |
| = toti ca noi | Elena Ciobanu [02.Oct.05 19:06] |
| mda,ma intreb daca simpla descriere ajuta la ceva...sau era o confruntare?!?!nu stiu daca pot sa-i zic frumoasa, da oricum e de bine in masura in care comunica... | |
| = dezvelind statuia | Ionela-Jeni Grigore [22.May.04 08:24] |
| am citit titlul, am asteptat dezvelirea statuii si am avut surpriza ca ea singura sa-si scoata si ghipsul. a ramas muschiul rosu, palpand intre falange. pentru asta, ai tot respectul meu, Vladimir. se duce acolo unde trebuie si a fost bine sa fie asa. asta e sigur. poate nu vom fi niciodata stalpnici, dar si astea sunt exercitii bune pentru suflet si poezie. felicitari ioana | |
| = Oglinzi in care murim putin... | Gabriela Marieta Secu [22.May.04 08:57] |
| Frumos si tragic spui lucrurilor pe nume... | |
| = Elena, Ionela, Gabriela | Albu Vladimir [25.May.04 18:20] |
| Gabriela: niciodata nu gasim unitati de masura potrivite pentru tragic sau frumos... dar ma pun pe inventat:) Ionela: uneori nimerim din prima clipe armonice alteori ratam... las altora cuvantul. Elena: E deosebit sa citesti dar sa nu te pronunti... altfel te situezi mereu in coltul castigatorului :) Ma bucur ca ati gustat din bucatele mele... | |
| = parere | Andrei Dobos [25.May.04 18:34] |
| textul asta iese putin din tonul cu care ne-ai obisnuit pana acum. demonicul se transforma intr-un realism dur si bolovanos. un poem care in acelasi timp ataca si sensibilizeaza. forma excelenta. ce sa-ti spun? un text pe care imi vine greu sa-l citesc critic. cine stie, poate mai incolo. am si o parte preferata, o parte dupa care, citind, m-am regasit in dedicatie: "ne mancam sau ne dispretuim/ in hedone sau singuratate". | |
| = geniul chinuit ;) | Flaviu Rizeanu [26.May.04 14:02] |
| Te chinuie si pe tine? :) ca pe noi toti.. suntem in fata unui film bun, sau intr-un joc pe calculator... cel mai "real", cel mai captivant... ne acapareaza jocul si uitam ce suntem, uitam de unde, uitam de ce. "plăcerea e confort ne mâncăm și ne dispretuim în hedone sau singurătate" Ignoranta nu aduce fericirea Firica, doar o simuleaza pentru "o clipa blestemata de suflet" care-ti lasa un gust amar mai tarziu, pentru ca ea insasi a fost prea dulce si totul e amar in comparatie cu ea. Si cautam la nesfarsit placerea sa o ciupim din eternitate.. chiar daca "ne mancam" intre noi pentru asta. Asa am fost invatati, asa traim, asa ne invatam copiii..."apusuri de suflet" daca avem noroc.. daca nu - "ne nastem morti". Jocul ne-a prins si nu mai iesim... si totusi "o ancestrala teamă ne călăuzeste taina pe urmele șerpilor" teama ne poate scufunda sau ridica.. cautand intelepciunea in noi insine. Ea ne poate constrange sa evoluam sau la fel de bine ne putem lasa prada constrangerilor si conditionarilor Jocului. Daca folosesti ț intr-un loc, atunci foloseste caractere romanesti peste tot.. :p Forma... merge. Curge. Foarte bine manuite verbele... prezent... multe pronume reflexive... un gerunziu si o forma negativa pierdute printre ele! Viitorul din final ridica un semn amuzat si ironic de intrebare asupra "ne" - ului din care autorul se exclude: "Asa sunteti voi si Firica... hai sa par si eu asa... poate acceptati ce va spun. Daca nu, o sa rad iar' de unul singur.." ca un geniu neinteles: "în cuiburi de cuci lumea asta mă atrage" | |
| + poem cu pix, costum și tăcere de bach | Alina Manole [26.May.04 22:20] |
Am reținut, printre alte cuvinte, cum ar fi dedicația :), finalul poemului: poate imi voi cumpăra un pix cu bilă ca Firică Din poemul postat drept comentariu rețin un final foarte bun: prea multe tobe se ciocnesc de cer prin lotusul facerii mele hai mortule da costumul lasa si altora bucuria tacerii Lasă manelele că nu e de bine cu ele. Fugi de Bach ;)... dar întoarce-te mereu la arta autentică. Stea pentru pix, costum și tăcere. De Bach. | |
| = un secret, spus la ureche | Dana Stefan [18.Jun.04 21:25] |
| da. esti vin fiert, rubiniu. dar asta e o alta poveste... | |