| = "Ascunsul se da vederii Noastre" | Elia David [18.May.04 17:39] |
| Un text excelent, care are puterea sa tulbure... Extrag doar un fragment - m-a impresionat in mod deosebit: "Ascunsul se da vederii Noastre, ne lasa sa-i pipaim samburii cu pupilele noastre oarbe. e abia inceputul in care calcam cu pasi umezi pe poduri de sticla. maine ne vom naste, vom fi lucizi. apoi vom adormi unii intr-altii. mai incolo vom spune ce am vazut." | |
| + "amplitudinea tipatului" | Anca Anghel Novac [18.May.04 19:23] |
| Se intampla mereu o teama constienta si iremediabila in fenomenul prezentei, ca si cum te vezi ca existi, simti ca ar trebui sa cauti si totusi curgi in sensul timpului risipindu-te. “Ne bantuie frica permanentelor infrangeri”, ne spune Matei. Poate mai mult de atat, ne bantuie mereu cate o frica precum in orice agonie veritabila. Si totusi se poate intrezari o lupta, se poate imagina o anume atingere care sa tina piept acestei bantuiri. La limita visului s-ar putea concepe salvarea, acolo sade mereu un orb care isi mai poate imagina o iarba verde si cat se poate de proaspata. Daca vom fi sau nu exclusi din aceasta Calatorie foarte cautatoare? Cine stie … Sau mai degraba cine sa ne spuna ca “plutim cu umerii incarcati de omizi “ Ce ar trebui “sa fim”? Cat de “a fi “ trebuie sa fim pentru a atinge cu buzele formele acelea nenumite si foarte gutuioase ? Cat de mult ar trebui sa murim pentru a ne invinge spaima intampinarii inevitabilului dezastru ? Si asa mai departe... | |
| + Calatoria | Mae Stanescu [18.May.04 20:42] |
| o simplitate a limbajului fermecatoare, punctand cu precizie stari recongnoscibile, inovatiile "intai_etatea", "Intai_Ei","a_mangaierile", dubland sensurile, o metafora deosebita a mortii, zic eu "femeia oarba cu sani de pamant", si multe altele de simtit , cu aprecieri! | |
| = intai_etatea gesturilor noastre | Claudiu Banu [19.May.04 09:25] |
| Uite locul in care nu am sarutat-o nici prima data, nici a doua, nici macar ultima oara. Uite, batranii din parc mai vorbesc inca despre o poveste de iubire neintamplata. Uite urmele noastre se sterg pana nu mai sunt vizibile... | |