| = De ce Mosule? | George Brasoveanu [16.May.04 13:15] |
| Interesant excursul in dezvoltarea miturilor si trimiterile dinspre samanism catre dans, muzica si alte arte. Sa fie tot acest excurs (destul de slab in fata unor atacatori specializati in domeniu) un preludiu pentru nota redactorului? Daca da, atunci nota redactorului mi se parea foarte slab argumentata. De ce sa facem chestiile alea Mosule? O fi bine? O fi rau? | |
| = sânge în dungi și stele | Andreea Drăguleasa [17.May.04 12:53] |
| E vremea legendelor urbane, așa cum e vremea junk-food... Americanizarea până la os a românilor s-a făcut treptat; de fapt, e un proces în continuă desfășurare. E cea mai eficientă reformă de până acum. Sperăm să luăm și partea bună din mentalitatea occidentală. Miturile noastre mai pot rezista în epoca plasticului, și nu doar în manuale, dar mai sunt oare copiii la fel de receptivi la acest gen de povești când există atâtea variante moderne? A. | |
| = Povesti?... | Nick Sava [19.May.04 22:40] |
| Excursul introductiv (ca in toate textele mele) este doar aparent un discurs stiintific. Fara a sari calul si fara a da informatii gresite, nu aprofundez niciodata tema si, de cele mai multe ori, o trag la tema urmarita. De aceea ar fi usor ca "atacatori specializati in domeniu" sa aiba de ce sa se lege. Dar asta nu ma streseaza. Este doar o introducere la 'nota redactorului' - de multe ori (dar nu intotdeauna in textele mele) acesta este locul in care imi fac declaratia finala. Deci, este slaba argumentatia? Intr-o declaratie-statement nu trebuie sa aduci argumente. Dar as putea spune ca pentru cei din Diaspora nici nu este nevoie de 'argumente'. Noi intelegem foarte bine de ce avem nevoie de povesti: sa ne pastram fiinta nationala. Asa ca intrebarea pe care cei ce au comentat la acest text (fara a verifica, sunt convins ca locuiesc in Romania si ca 'revolutia' i-a prins inca in scoala) ar trebui sa si-o puna este: "Trebuie cu adevarat sa ne pastram fiinta nationala?" Atunci devine mult mai usor sa gasesti raspuns la intrebarea de ce trebuie (sau nu trebuie) sa ne spunem povestile. Spunea Barnutiu in 1848 la Blaj: "...fost-am cu Gotii, dar nu ne-am facut Goti; fost-am cu Hunii, si nu ne-am Hunit; fost-am cu Avarii, si nu ne-am Avarit; fost-am cu Bulgarii si nu ne-am Bulgarit; cu Rusii si nu ne-am Rusit; cu Ungurii si nu ne-am Ungurit; cu Sasii si nu ne-am Nemtit; ci ne-am luptat ca Romani, pentru pamintul si numele nostru ca sa vi-l lasam voua impreuna cu limba noastra cea dulce ca cerul sub care s-a nascut. Nu va nemtiti, nu va rusiti, nu va unguriti nici voi, ramineti credinciosi neamului si limbii voastre, aparati-va ca fratii cu puteri unite in pace si in razboi; vedeti cum ne-am luptat noi pentru limba si Romanitatea noastra. Luptati-va si voi si aparati-le ca lumina ochilor vostri..." Acum suntem cu Americanii. Ce facem? Ne Americanim? Ca unul care traieste in Nord-America stiu ca America nu are valori care sa le inlocuiasca pe cele perene pe care doar eroii basmelor si snoavelor naostre le pot transmite. Lipsa de valori se face deja resimtita in noua societate romaneasca - chiar si in familiile romane sosite in Nord America "la mai bine". De aici, apelul la a ne spune povesti. Si copiii le-ar asculta! Numai daca si-ar gasi parintii timp si chef sa le spuna... | |