| = Nu evada,,, | Mihai Cucereavii [29.Apr.04 16:29] |
| Nu evada din casa ta natală, Să nu devii prizonier de gală, Fără de nume, scut și spadă La cei care te-atrag la nadă. | |
| = Catren | Adrian Munteanu [29.Apr.04 16:44] |
| La un catren din amintiri, Poti sa raspunzi cu multumiri. | |
| = "...văile cu flori însângerate" | Farcău Pavel [29.Apr.04 17:10] |
| dragă Adrian, nu știu de ce, dar cu fiecare vers pe care-l parcurg văd în față numai blocuri, numai cuști, zăbrele....e ca și cum ai privi un oraș din avion și pe dată ai avea revelația faptului că de fapt totul e o mare cușcă compartimentată, fiecare dintre noi construindu-și propriile zăbrele, crezînd că prin asta nimeni nu va putea atenta la propria noastră libertate - și avem dreptate, nimeni nu mai atentează la libertatea noastră pentru că nu mai e nici o libertate, noi acum "Privesc afară numai prin zăbrele La văile cu flori însângerate."....eu aici am încercat să fac o corelație între realitatea exterioară care să se plieze pe acea structură interioară, cu toate că și aceasta e materială (pe de o parte).... am reușit să citesc sonetul 43...dar nu am mai avut timp să postez o "semnătură"...examene...examene să ne re - citim sănătoși | |
| = Cușca | Adrian Munteanu [30.Apr.04 08:59] |
| Paul, Imagine corectă. Din păcate asta este ceea cer văd și simt : cușca cu zăbrele. Din ea voi mai rosti și eu câteva cuvinte. Atâtea câte îmi permit prin deschizăturile tot mai înguste. | |
| = libertatea | Elia David [30.Apr.04 09:31] |
| Ce frumos sonet si ce trista imagine, aceea a sufletului in cusca. Mai rau e ca autorul insusi se percepe in interior -prizonier al "virtutilor" - oricum ai da-o, libertatea e in fara gratiilor si inseamna asumare... Pe curand. | |
| = Asumare | Adrian Munteanu [30.Apr.04 10:21] |
| Elia, Deschizi subiecte grele. Prefer sa tratez problema cum o simt, ca o geografie a spiritului. Acum si in sonetele viitoare. Am vaga speranta ca in poezie e altfel decat in matematica. Acolo plus cu plus fac un plus mai mare. Aici s-ar putea ca dintr-o tristete plus inca una si inca una sa iasa tocmai cea ce spuneai, adica o asumare. | |
| = Adrian | Mihai Cucereavii [30.Apr.04 11:23] |
| Ai scris mai sus: "...cușca cu zăbrele. Din ea voi mai rosti și eu câteva cuvinte. Atâtea câte îmi permit prin deschizăturile tot mai înguste". Dezvoltă ideea într-un sonet. | |
| = Andrei Munteanu | Angela Niculescu [30.Apr.04 14:38] |
| Andrei, atîta timp cît din casa îți ies gîndurile (minunate,dar triste)înseamnă că zăbrelele nu sunt chiar etanșe și măcar nu există pericolul să te sufoci. "M ă- ndop și rabd pe rînd și zi cu zi Ori zac sătul,ori n-am cu ce trăi." Shakespeare | |
| = Speranță | Adrian Munteanu [01.May.04 12:54] |
| Angela, Speranța asta îmi rămâne și mie. Cred că e mai productivă decât suficiența celui care își tot desface aripile și nu întâlnește nici un obstacol în jur. | |
| = Adrian,nu Andrei | Angela Niculescu [01.May.04 19:16] |
| Scuză-mi încurcătura. Cred că e la fel de tristă și speranța(care ,în sine presupune că ceva vrei ,deci nu ai,dar nici nu ești sigur că vei avea), ca și primitul a toate de-a gata, fără să cauți, să visezi. | |