Comentariile membrilor:

=  Replica flacaului	dumitru cioaca-genuneanu [26.Apr.04 18:13]
motto: "E mult, e putin sa fi neclintira? Si stancile pot fi mutate din locul lor, doar prin credinta si rabdare! credinta am multa-n mine dar sa-mi fie cu iertare: cand arati asa de bine cum sa pot sa am rabdare? p.s. cu limba mea de lemn nu pot sa spun decat ca poemul mi-a placut mult
=  Sensibilitatea și puterea	Adrian Munteanu [26.Apr.04 18:38]
Maria, Contrar obișnuințelor, forța acestui poem stă în partea lui de început și nu în final. Axul ideaticii pornește din titlu, derutant, pentru că te-ar putea duce la ceva ce seamănă cu poezia proletcultistă. Nici vorbă de așa ceva. Începutul propriu-zis plasează sensibilitatea, cu toate componentele ei vizibile și insidioase, în postura de învingătoare într-o luptă ideală și idealizată cu " stânca ", cu forța. Ai putea spune că ideea nu e noua, dar nici prea dezbătută nu e. Oricum, poemul, prin forma în care îl prezinți, descoperă nota ta personală.
=  Raspuns la ,,Replica flăcăului”	Maria Prochipiuc [27.Apr.04 08:25]
Multumesc! Dragul meu tu ești prea... tânar Pentru-așa o ... frumusețe Ce-a ajuns în iarna vieții Neclintită ca o stâncă Spusa ta nu se dezice Ai valoare de simbol C-ai umplut un loc amice Ce putea să stea și gol Te mai aștept, mă provoci și-mi place!
=  maria	sorin teodoriu [27.Apr.04 10:51]
Maria, nu pot sa tac :) Legat de stanca, de neclintire, uite ce scrie Mihai Codreanu: Batranii spun ca apa trece Si spun ca pietrele raman, Dar lucrul altfel se petrece Pe vechiul nostru glob batran. Ca piatra, orisicat de tare, Se macina si trece stand, Iar peste trista-i macinare Doar apele raman curgand. O zi buna, st
=  Stânci	Daniel Dinescu [27.Apr.04 11:23]
Draga Mariuca, sa stii ca m-ai facut sa zambesc, mi-ai adus aminte de acel serial de dupa revolutie - Edera - sau asa ceva, a carui melodie de inceput continea cam acelasi mesaj, care, de altfel, ma incanta si acum, macar ca numai in amintiri... ei, uite ca tu ai trezit niste amintiri placute cu textul tau. :) La credinta si rabdare as mai adauga speranta si iubirea, nu neaparat in aceasta ordine... Cu drag, Daniel
=  Multumesc!	Maria Prochipiuc [27.Apr.04 11:33]
Adrian, Tu de fiecare dată vii cu noutăți la scrierile mele, descoperi noi sensuri. Părerile voastre contează foarte mult pentru mine. Vreau să știi că eu nu pot ține pasul cu tine!
=  pentru Sorin zis și Sache	Maria Prochipiuc [27.Apr.04 16:00]
Maria, nu pot sa tac :) Legat de stanca, de neclintire, Sorine, dacă pâna acum această stâncă numita Maria a stat în fața destulelor furtuni si nu s-a măcinat, cred că cele spuse de Mihai Codreanu sunt în contradicție cu trăirile mele. Este foarte frumoasaă și spusa lui Mihai Codreanu și o accept, dar în altă stare de spirit. Îți mulțumesc, mi-ai adus bucurie!
=  Cu cele mai bune ganduri	Adrian Erbiceanu [27.Apr.04 16:27]
Maria, Am citit de cateva ori textul. Mi-a placut fluiditatea si eterogenitatea lui. Un singur cuvant imi pare iesit din context: "balansa". Si -nu stiu daca sunt pe linie- cred ca dupa "radacinile-mi" ar trebui sa urmeze sigularul "va". Daca gresesc, imi cer scuze. Cu cele mai bune ganduri
=  Răspunsuri	Maria Prochipiuc [27.Apr.04 16:43]
Daniel Dacă am reușit să-ți răscolesc( nu chiar rascolit )amintirile sau simplu să te fac să zâmbești – e o mare bucurie pentru mine. La credinta si rabdare adauga: speranta si iubirea! Cu drag, Maria Adrian O! Surpriză! Ai dreptate cu singularul, drept pentru care am purces la corectatre. Cu balansul mai vedem, e stare care în realitate nu-mi place, dar... incerc s-o exersez. Toate bune!
=  Ce supa da o gaina batrana daca-i pui un morcov tanar!	dumitru cioaca-genuneanu [27.Apr.04 18:37]
motto: "Dragul meu tu esti prea... tanar Pentru-asa o... frumusete Ce-a ajuns in iarna vietii Neclintita ca o stanca (epigrama de Maria Prochipiuc) mi-a zis fat cu vana apta doua lucruri, in esenta: fecioara era cam coapta insa ce experienta!
=  .	Dan Tristian [27.Apr.04 19:06]
un text ravnind parca la un patetism nebun, savurat de consumatorii conventionali, constanti de copilarii edulcorate. cel mai poetic si demn de apreciere mi s-a parut stanca care freamata, ducandu-ma cu gandul in zari azurii, pline de fantasme multicolore.
=  confesiune de suflet	Madalina Maroga [28.Apr.04 16:46]
Maria, Eu am vazut in textul tau o confesiune de suflet. Pare a fi inainte de toate un mesaj in care ti-ai pus gandurile cu credinta si rabdare . cauta-mă sunt stânca care freamătă la tâlcul cuvintelor . Am vazut in aceste versuri o garantie (daca pot sa spun asa) pe care o dai in schimbul unei taine, a unei alte confesiuni care nu iti apartine. Este induiosator sensul acestor versuri, atunci cand spui cauta-ma am senzatia ca spui de fapt sunt aici!. Asta am inteles eu din gandurile tale, Maria, si ma bucur ca ne confirmi cu credinta ca asa vei ramane - și voi rămâne așa neclintită ca stânca Cu drag, Madim
=  Răspuns pentru Mădălina și Filip	Maria Prochipiuc [29.Apr.04 09:30]
Dan- constanti de copilarii edulcorate- tu ești deja ajuns la vârsta compoziției depline și îți este greu să-i înțelegi pe cei care sunt încă copii. un text ravnind parca la un patetism nebun - greșit interpretat… Dacă numai atât ai găsit -demn de apreciere mi s-a parut stanca care freamata, ducandu-ma cu gandul in zari azurii, pline de fantasme multicolore - sunt mulțumită Mădălina- confesiune de suflet- ai interpretat correct! Și , da există o taină , ai început să-mi descifrezi sufletul care freamătă la tâlcul cuvintelor și voi fi aici, atât cât voi exista și voi rămâne așa !
=  Răspuns numai pentru Filip	Maria Prochipiuc [29.Apr.04 13:13]
Revin - tu ai dreptate Dane! Mă gândeam, cum de-ai reușit să găsești ceva demn de apreciat la textul meu, încât zările azurii să le vezi în fantasme multicolore. Da, de la stâncă ți se trage ( dar stânca știi tu bine – sunt eu ) stanca care freamata Greșeala se plătește, nu?
=  colindele au inceput in decembrie...	Silvia CALOIANU [05.Jan.05 19:53]
Vin si eu, desi cu intarziere (nu am prea fost pe net), sa te felicit cu ocazia zilei tale de nastere si sa iti urez la multi ani! Sa-ti fie viata un colind al sufletului intotdeauna tanar, cu cirese la urechi!