| = pana la 100 de grade suportam departarile | Claudiu Banu [22.Apr.04 16:29] |
| La raul iluziei cateva oltence spalau picioarele tabloului adormit cu capul pe aripi in care goya admira trecutul ca trecut fără "și", fără "ne" iar eu mut nu mai puteam sa pictez lumina caprui. Ma surprinzi tot mai placut. O sa imi amitesc sa iau cu mine in viitor si lumina de aprins stele daca imi promiti ca stergi condensul respiratiei mele acumulat peste versuri..(Mi-am zis eu ca tu o sa confirmi, dar nu stiam cata dreptate aveam). Sa ne citim cu bine! | |
| = Trei | Daniel Dinescu [22.Apr.04 17:38] |
| Vreo trei poezii faine ieseau din poemul tau, la fel de fain, Mada! :) Promit si eu ca aduc stele, mai devreme sau mai tarziu! ;) Cu drag, Daniel | |
| = Madi | Cristina Trușcă [22.Apr.04 17:49] |
| la prima aruncare de ochi textul e foarte diferit de poemul de ieri, un pic prozaic, un pic introspectiv... mi-au ramas in minte versurile: niciodata nu se scurgeau mai repede limitele "nu ne putem darui inainte de a ne apartine"iar "fanteziile fara ratiune nasc monstri" noi nu avem nici o logica, lumea asta parca ne-a avortat Vezi la ultimul vers daca nu cumva ai gresit din neatentie: tu nu mai vazut O sa-l mai citesc, vreau sa-l aprofundez. | |
| = Claudiu, Daniel, Cristina - raspuns | Madalina Maroga [23.Apr.04 00:02] |
| Claudiu, Daniel, Cristina, Ma bucur ca cititi aproape tot ce scriu(?), ca imi lasati pareri si sfaturi care imi prind bine. Promit sa fac acelasi lucru la textele voastre. Clau, Tu, ai mai citit azi un text pe site tot cu un tren :). Gandeste-te poate are vreo legatura... Era ceva cu love... Cu drag, Madim | |
| = e bine | Bogdan Gagu [23.Apr.04 00:24] |
| nu am putut sa il prind cum trebuie... de sunt foarte obosit... am plecat usor... am citit si apoi a inceput torentul care m-a luat pe nepregatite... nu ma asteptam la asa un poem din partea ta... ma asteptam la ceva moale... soft dragalas... stii aici dupa parerea mea trebuie sa ajunga poezia... sa eliminam dulcegariile si suprasentimentalismul imi place la prima citire... asta e o poezie care citita si recitita capata mereu alte forme... sincer... revin pupici inoni | |
| = madim | Mae Stanescu [23.Apr.04 16:00] |
| madim, eu sunt surprinsa de debitul verbal, ca sa nu zic logoree e un text un pic obositor si in ciuda diverselor imagini, un pic monoton; ori eu sunt un pic obosita:) succes, te citesc. | |
| = Bogdan si Mae - raspuns | Madalina Maroga [24.Apr.04 09:39] |
| Bogdan, Mereu esti pe urmele mele... :) Ma bucur ca ti-a placut la prima citire. Este intr-adevar un poem cu mai multe sensuri... Despre eliminarea "dulcegariilor" si a suprasentimentalismului nu zic nimic... :) Tu poti sa faci cum simti... :P Mae, Esti surprinsa?!?:)) Nu, nu trebuie pentru ca daca nu stiai iti spun acum sunt volubila si tot ce scriu este dintr-o suflare. Rar mai modific cate ceva pe ici pe colo. Asta sunt eu, Mae! :) Si eu te citesc cu multa placere. Cu drag, Madim | |
| = ha ha ha... felicitari | Bogdan Gagu [24.Apr.04 13:59] |
| La textul ăsta nu am să îți fac comentariu... am să trec decât câteva plusuri și minusuri... sper să nu scriu prea mult că e deja prea târziu și mi se închid ochii Ok... voi oltenii aveți ceva cu frăția, dar tu recunoști și că e ceva în neregulă cu voi, în special femeile... (aici zâmbesc)(:))) Sunt niște cuvinte care se subînțeleg: - în imaginație(vers 2) - răi(vers 5) - vital(vers 11) - neterminate(vers 14) - enorme(vers 28) + e și foțat - în trecut(vers 33) Sunt multe imagini frumoase... selectez câteva: - unele femei trasează șine de tren - în gara asta regulile se-nfundă + ale cailor bineînțeles - te-am rugat stimată doamnă să-i rezervi un bilet muritorului - nu ne puteam dărui înainte de a ne aparține - fanteziile fără rațiune nasc monștri - noi nu aveam nici o logică, lumea asta parcă ne-a avortat - nu vindem țigări gândurilor minore - oameni fără stăpân - nu, nu trecut, eu am trecut prin gară și tu nu mai văzut Ai folosit niște idei învechite pe alocuri dar cărora ai reușit să le dai o sclipire de ex: + simbolul gării – l-ai scăpat cu tropotul cailor + biletele – cu exprimarea: stimată doamnă + trecerea timpului – falsă + câinii alungați – modestă + zgomot trist – deșuet + vagon ruginit de promisiuni – interesant dar parcă mai are nevoie de ceva În fine... gata... nu mai pot... Asta e o poezie care îți rupe ritmul, al tău cel vechi, :)), pune cititorul la gândit (dar nu destul)... curge poezia... e un ritm pe care îl simt... Aaa... ceva mișto dacă citești poezia printre rânduri o să vezi că femeile din Oltenia mai și gândesc, sunt și „ele oameni”, transformate din dorințe în oaze, cu fantezii, fără prăvălii, câteodată singure... Un poem trist... optimist și frumos Felicitări inoni | |
| = Bogdan - raspuns | Madalina Maroga [24.Apr.04 16:01] |
| Bogdan, Ai spus ca o sa revii la acest text si chiar ai facut asta. Credeam ca ai uitat.:P Crede-ma ca am ametit sa numar versurile acestui poem, ca sa imi dau seama cum este cu parerea ta. :) Adica daca o fi de bine sau de rau. Am sa-mi fac timp sa iti urmez sfaturie si poate o sa-ti dau si dreptate. "In fine... gata... nu mai pot" vorba ta. Azi, m-ai invadat cu critici si laude. Vreau aer, aerrr si poate pot sa respir o alta poezie. :) Felicitari si tie pentru punctul tau de vedere!;) Madim | |