| = Bravo Nick ! | ROBERT TRIF [15.Apr.04 20:11] |
| Bravo Nick,felicitari pentru acest text pe care l-a, citit pe nerasuflate intr-un amarat de Internet Cafe din Romania,dar mi-a umplut sufletul de bucurie,multumesc si felicitari din toata inima. | |
| = De citit! | Daniel Dinescu [15.Apr.04 21:01] |
| In afara de inceputul impotriva caruia sunt un pic impotriva, cu toate ca ai mai nuantat la un moment dat, tin sa te felicit! Fiind unul care e prin straini de ceva timp, pot spune ca ai intru totul dreptate, subscriu artcolului si te felicit inca o data! ...si daca cei de pe-aici ar avea vreo morala... Oare de ce venim si ce luam noi de la ei? Cu respect, DAniel | |
| = Erata | Daniel Dinescu [16.Apr.04 03:33] |
| A se ignora un "impotriva"! acelasi. | |
| = Adevăruri esențiale | Adrian Munteanu [17.Apr.04 02:20] |
| Întradevăr, nici eu nu sunt mulțumit cu interpretarea inițială, cu acea persiflare a divinului. Dar aceasta este, probabil, vina mea, prin moștenirea venită de la părinți care m-au învățat să port un respect fără margini și, prea adesea, fără interpretare, oricăror imagini venite dinspre religie. Pledoaria propriu-zisă este însă pe cât de surprinzătoare pe atât de expresivă, de parcă o bucată de suflet s-ar fi desprins din pana scriitorului și s-ar fi aruncat în praful drumului, chiar asfaltat fiind el. Aici te-ai putea întinde cu discuțiile, cu comentariile și divagațiile personale peste întinderea reală a eseului și, poate că ăsta este rostul lui pe care și l-a atins. Mă mărginesc să văd si să simt enorm de multă tristețe, dezamăgire, dezrădăcinare , dar și speranță. Speranța în acel " acasă " pe care-l putem făuri cu ceva mai multă dăruire. Din păcate, până când ea să devină realitate, pentru cei mai mulți, va trebui să ne așezăm noi , osteniți, în lumea celor drepți. Poate nici atunci, nici peste alte câteva generații. Dacă nu cumva...dar nici nu-mi vine să spun...niciodată. Numai că nu se se va putea spune că nu ai rostit adevărurile esențiale și nu ai gândit așa, măcar ipotetic. | |
| = Acasă | Adrian Munteanu [16.Apr.04 12:04] |
| Întradevăr, nici eu nu sunt mulțumit cu interpretarea inițială, cu acea persiflare a divinului. Dar aceasta este , probabil, vina mea, prin moștenirea venită de la părinți care m-au învățat să port un respect fără margini, uneori fără explicație și putere de interpretare personală, oricăror precepte venite dinspre religie. Chestie de anchiloză în tipare. Pledoaria propriu-zisă este, însă, pe cât de surprinzătoare, curajoasă prin sinceritatea ei, pe atât de expresivă. Aici te-ai putea întinde cu discuțiile și interpretările personale, cu divagațiile lăuntrice, peste întinderea pe care o are eseul. Poate că este rostul lui, pe care și l-a atins. Mă mărginesc să văd și să simt enorm de multă tristețe, dezamăgire și sentiment al dezădăcinării, dar și speranță. Speranța în acel " acasă " pe care-l putem făuri indifereent de spațiu și depărtare geografică. Din păcate, până când această speranță să ajungă realitate, va trebui să ne culcăm și noi, osteniți, în lumea celor drepți. Poate nici atunci..,.nici peste câteva generații...nici...mi-e și teamă să o spun...niciodată. Numai că nu se va putea spune că nu ai zis și nu ai gândit așa, că nu te-ai aplecat asupra unor adevăruri esențiale că nu ai făcut ceea ce puteai să faci, măcar așa, ipotetic. Să rămânem totuși cu speranța. Ce altceva mai bun avem de facut ? | |
| = mirosul de fân proaspăt cosit | Dănilă Florentina-Loredana [16.Apr.04 15:24] |
| “Bine îmi este acolo unde mi-e dragostea.“ Acesta e poate cel mai mare adevăr al nostru, al oamenilor. Câti dintre noi îl recunosc cu voce tare? Si totusi cine poate spune cu mâna pe inimă că nu-i asa? Nick, tu stii că eu înteleg asta foarte bine, noi am mai discuat pe aceeasi temă, oarecum. Ce lucru minunat ai spus - să ne arătăm culorile noastre. De la bun început. E si mai corect asa, altfel e ca si cum l-am mintii pe celălalt. Te felicit pentru acest eseu reusit si te mai astept cu altele. Nick, ti-e dor de casă, nu-i asa? Îti sunt alături. Si tu Dani, unde esti, unde? Eu te credeam la Brasov. De ce nu vii “acasă“? Oriunde-ai fi, aici e lumea ta. | |
| = Bine sa-ti fie acolo unde esti! | Arion Tiberiu [17.Apr.04 02:21] |
| M-a impresionat..poate si pentru ca mi-e dor de casa,de parinti si de prieteni...poate si pentru ca nu am vazut niciodata in evenimentul biblic pomenit la inceputul eseului ca fiind o parabola,luandu-l intotdeauna ca pe "o minune"."Ubi bene,ibi patriae"..asta ma duce cu gandul la "In vino veritas"..doar ca,de obicei,dupa ce paharele de vin s-au golit,iti aduci aminte de cei de departe.Si-atunci primul dicton nu mai are nici o valoare. Mi-a placut parafrazarea "Bine este acolo unde este dragostea!". De tinut minte. | |
| = Pentru noi - un subiect, pentru ei - o stare... | Carmen Botosaru [17.Nov.04 18:25] |
| Nu cred că întâmplător comentariile (și textul de la care acestea pornesc) sunt scrise mai ales de cei care au plecat. Cei care sunt aici, pot cel mult să bănuiască sau doar să-și imagineze ceea ce li se povestește. Cei care au plecat însă, trăiesc ei înșiși, pe propria piele, în adâncul (tainic) al propriului suflet, zi de zi, ceas de ceas, dorul. Nu poate fi deloc ușor. [Îmi imaginez eu . :)] Un subiect la care noi, care am rămas, ne gândim prea puțin, poate... | |
| = Dragostea de-acasa | Nick Sava [19.Nov.04 20:07] |
| Tirziu, multumesc tuturor celor care au trecut pe aici. Articolul a fost scris pentru cei din Vancouver. Daca stau sa ma gindesc, sectorul de cititori este mai 'larg' aici decit cel din tara, desi mult mai mic ca numar. In comunitate sunt si cei ce au sosit aici mai demult, si au ajuns sa invete cuvintul DOR, si cei sositi mai de curind care nu au timp de "piedici" in calea realizarii personale. Ca si cei din tara, nu sunt in stare sa cuantifice dorul; ne pot (cel mult) crede pe cuvint. Daca au timp sa acorde o scama de gind acestui subiect... Chiar si dupa ce l-am scris, am continuat sa ma gindesc la semnificatii. Asta pentru ca unii au preferat sa gaseasca in 'aforismul' meu ("tara este acolo unde iti este dragostea") o recunoastere a faptului ca "tara este acolo unde iti este bine". Nu, deloc! Nu ma va putea nimeni convinge ca doreste sa imigreze in Canada (de exemplu) pentru ca "dragostea" lui este aici. Pe de alta parte, de aceea suntem noi sfisiati: traim aici, unde ne este bine, in timp ce 'dragostea' noastra este tot acasa. | |