Comentariile membrilor:

=  clepsidre cu frunze de nisip	Vasile Munteanu [06.Apr.04 19:10]
Formă fără risc și riscul deformării Ca frunze începând să moară cade timpul Și fluieră un vânt de sticlă în pustiu Era o toamnă ca un început de școală De-atâtea riduri nici nu o mai știu... În trecere,
=  cling	Alice A [06.Apr.04 20:02]
Nu am ce reproșa poeziei tale. Pornesc acum, voinicește (sau nu), spre celelalte amintiri date cu var. Să nu le roadă iepurii, nu?
=  Peretii amintirilor	Viorel Gaita [07.Apr.04 05:51]
Vasile, multam de adastarea ta pe pagina mea (nici n-ai stat mult si ai facut ca-trenu, ma intreb cum ai fi facut daca stateai mai mult!). Alice, inteleg ca poeziei mele n-ai ce sa-i reprosezi. Dar persoanei mele? Asa, din cate nu ma cunosti. Amintirile le-am dat cu var ca ca sa le mai "curatesc", sa le mai "primenesc" ca prea se asezase praful pe peretii lor.
=  toamna trenurile trec mai rar	Vasile Munteanu [07.Apr.04 05:59]
Dragă Viorel, îmi place să cred - și rog să nu fiu bănuit de lipsă de modestie - că sunt un tren care nu oprește în „haltă”. Dar unul care trece regulat. Nici Băsescu, nici Mitrea, numai ceva ca o „săgeată albastră”,
=  precizare	Vasile Munteanu [07.Apr.04 07:14]
Dragă Viorele, fi-mi-ar limba..., așa sunt eu cund sunt nedormit, echivoc: chiar dacă nu am stat mult, aiic am oprit: e o gară de toată frumusețea! Cu respect,
=  copii picati din hornul casei	Dana Stefan [29.Aug.04 13:37]
din fericire, sunt inca, viorel.. doar ca din pacate nu mai are lumea timp sa se uite cu atentie la ei, ca sa se redescopere pe sine..si-atunci lor nu le mai ramane decat sa se joace pe hirtie de-a oamenii mari in povestile soptite de unul, sau de altul, sau sa calatoreasca cu mine pe o matura fermecata, cat mai pe sus, asa vijjjjjjj...