| = da | Alice A [02.Apr.04 14:31] |
| Mi-ai creat obsesia unei obsesii. E mult mai bine decât să-mi fi plăcut, pur și simplu. Bun venit și la recitire! | |
| = Nici un efort in van! | Ana-Maria Lungu [02.Apr.04 22:56] |
| Alice, iti multumesc! Se pare ca poezia si-a atins scopul! | |
| = Paint... | Cosmin Ciotloș [05.Apr.04 16:27] |
| Ana, poemul asta ar fi meritat stea. Nu pentru ca stiu biblioteca aia verde (BCU- in care imi petrec deseori dupa-amiezele), nu pentru ca strategia retorica din sirul - cartarescian Dragul meu baiat cu privire de vaca blanda, Dragul meu baiat care oboseste, Dragul meu baiat care se imbolnaveste, Dragul meu baiat care sta are o nota veridica, ci pentru ca tonalitatea si ritmica sunt ale unui poem excelent. Ceva straniu se petrece in legatura cu culorile citate de tine: le tin minte fara vreo dificultate, dar nu le vad. Mai curand aud cuvantul violet rostit decat sa vizualizez culoarea. Jocul pe messenger nu e rau, desi e cumva intr-o linie consacrata deja. Insa numele lui, numele obsesiei tale : Pain ma duce si la "durere", si la "Pan" si la - epoca soft - "Paint" (culorile tale pot fi de acolo). | |
| = Mai mult decat ma asteptam | Ana-Maria Lungu [05.Apr.04 22:07] |
| Cosmin, iti multumesc pentru aprecierile de mai sus si nici nu iti imaginezi cat de mare imi este bucuria sa imi vad numele alaturi de autorul meu preferat, Mircea Cartarescu . Desi nu este vorba despre o influenta in acest plan, al creatiei ci mai degraba de o comuniune spirituala . In legatura cu posibilitatea de a vizualiza culoarea obsesiei mele de atunci, violet, cred ca inteleg, din pacate ea reprezinta nu o culoare in sine ci combinatia de roz (eu) si albastru (el), mai precis revolta mea concretizata in obsesie fata de neputinta realizarii acestei combinatii in planul real. In ceea ce priveste asa-zisul nume al obsesiei, Pain, nu iti dau dreptate, pentru ca nu i-am dat nici un nume, pur si simplu pe una din mesele turcoaz de la fumoarul marii biblioteci, mai precis a treia de la intrare pe partea stanga, cineva a zgariat acest cuvant si nu l-au putut sterge sub nici o forma(trebuie sa recunosc afinitatea pe care o am pentru personalul bibliotecii cu care ma aflu in relatii speciale). Tot ce am facut eu a fost sa spun ce scrie pe masa turcoaz...Pain. Nu imi vine sa cred ca cineva a gasit un sens mult mai profund unei sincere realitati vizuale! Acest sens nu poate decat sa ma flateze, insa ceea ce doream sa exprim prin "inchei, ca asa scrie pe masa turcoaz, pain" era ceva de genul ca oamenii sufera si pe mine ma obsedeaza un tip, si totusi oamenii sufera, asa ca o sa ingrop obsesia asta in culoarea violet si o sa inchei, pentru ca oamenii sufera si pe mine ma obsedeaza un tip... :) N-ar fi fost moral din partea mea sa imi intitulez obsesia pain, nu? Cu prietenie, | |