| = De citit!!! | Madalina Maroga [29.Mar.04 16:34] |
| Brigaela, Cu riscul sa fiu acuzata de mai stiu eu ce... :) Nu pot sa tac de data asta. Poezia ta mi-a placut enorm!!! Sper ca imi permiti sa pun - concluzie - rezumat: - De citit!!! Imi pare rau ca nu pot scrie mai multe acum... Sunt in timpul seviciului si... Ultima strofa mi-a ramas intiparita in minte. Te felicit! Revin sa o mai citesc. Madim | |
| = Mut... | Marius Ilie [02.Apr.04 11:04] |
| ( ) Atât am putut să spun. A se citi:Îmi place la nebunie! | |
| + De bine | Andrei Horia Gheorghiu [02.Apr.04 11:23] |
| M-am bucurat să te citesc. Ai uneori versuri pentru care superlativele stau la rând, alteori te pierzi în ceea ce eu numesc „poezisme ieftine”. Știu că e foarte greu să primești critici la adresa scriiturii fără să le pui la suflet, de aceea nici nu îți pot pretinde asta. Sper doar ca, după o vreme, să revii asupra textului și să-l citești cu alți ochi. Să observi pasajele în care limbajul tău este forțat, nenatural, impus. Poate că poezia unui text începe acolo unde cineva (autorul) poate fi închipuit vorbind cu altcineva (cititorul, adrisantul) iar versurile curg lin, fără emfază. Steluța ți-o dau pentru perseverență și pentru câteva imagini foarte reușite, din care amintesc: „Copilul meu cu ochi cărunți Și vise bizantine.” „Să-mi lași pe buze gust de soc Și-n pântec zvon de prunci,” „Atingeri tremurate M-au răstignit păgân, Am vrut zăgazuri să fărâm, Să se reverse clipe înghețate” | |
| = Dezbrăcarea de sine | Vasile Munteanu [02.Apr.04 11:57] |
| Poezia - instanțiere a unui moment unic Poeții, mulți, se zbat în căutarea Pe care tu nu ai s-o guști vreodată, La tine, versul este făt, copil, femeie La tine Viața este-adevărată Nu, nu ești vie, cum suntem cu toți, Căci moartea nu te va putea atinge, Tu ești „copilul” visând „bizantin” Imperiul care nicicând nu se stinge „Nopților de vânt și ploi Mă închin fără suspine, Ochii mei te plâng prea goi, Cât dor îmi e de tine…” Sufletul tău este un loc privilegiat în care se eternizează un moment unic - „Poezia sine”-lui. Prelucrând „lumescul” - cadru, obiect, fenomen - universalul experienței umanității devine o experiență particulară, dar a cărui subiectivitate, tocmai pentru că este absolută, atinge obiectivul, o experiență pe care numai „sufletele alese” o pot atinge, o pot împărtăși sieși și care nu poate să fie împărtășită celoralalți. Însă Poetul este un „inspirat” și, dovedind acest lucru, tu, Cristiana, reușești „comunicarea” unei stări unice și irepetabile, unei stări pe care unii o vor nega, alții o vor denatura, iar alții o vor înțelege, dar nu o vor crede. Dar acest lucru nu va face decât să întărească și mai mult ideea că poezia este o stare pe care unii o ating sau nu. Cu regretul „stării irepetabile”, un admirator, | |
| = sa iubiti | Cristiana Miu [02.Apr.04 22:46] |
| Domnilor, ma bucur ca ati trecut prin sufletul meu. Atat pot sa va spun: va doresc tuturor sa iubiti asa cum iubeam eu can am scris aceste versuri. Va fi minunat. | |