| = camera mea cu doua usi | Adriana Mihaita [25.Mar.04 19:23] |
| Trag adanc aer in piept, respir aerul primaverii. E deja furtuna la mine in suflet! "Bineinteles ca intr-un asemenea suflet nu se mai poate dormi. "ploua cu sange de soare", ....... "Am iesit descult in intampinarea primaverii, cu frunzele larg deschise in sus pentru imbratisarea cerului.Eram din nou copil, imi sopteau venele, maduva spinarii". "Si dincolo, eram tot eu, sau eu eram tot ea, sau eram noi, eu si primavara fara furtuni". | |
| = Adriana | Adi Rosian [26.Mar.04 20:35] |
| multumesc pentru trecere, Adriana, si te mai astept! | |
| = starea copilariei | Alexandra Miere [26.Mar.04 23:08] |
| senzatai mea desprinsa din textul tau(si nu numai) e ca, pana la uram, si copilaria este o...stare privilegiata de pe agitatul interval inghesuit intre viscere, in camera cu doua usi. Si copilaria n-o atinge nimeni si e o mereu posibila intoarcere, copilaria e ascunsa sub noptiera, de aceea n-o ploua nici melancoliile adolescentei, de aceea nu se altereaza la solaritatea batranetii. De aceea e o unica si autentica viata agatata intre peretii camerei cu doua usi.Mi-a placut textul tau. Chiar...se observa o anumita nevoie...matematica, logica , de ordine: dihotomiile furtunilor de la inceput. :)) si mie bunica nu mi-a facut niciodata suc de zmeura... aaa, chiar,din ce-am vazut eu postat, n-aveai nimic in proza pana acum, nu? | |