| = Lupoaica si vulcanii | Elena Albu [22.Mar.04 08:52] |
| Lupoaica a ghicit vulcanii nestinsi, de aceea sta la panda!:) Mi-a placut. E ca o vreme nehotarata poezia ta. Ca si cum, dupa o furtuna, e un moment de cumpana: va urma linistea binefacatoare, libertatea conturata in a doua strofa, sau inca o rabufnire ?( vulcanii nestinsi din ultima strofa) Lupoaicele de tipul acesta sunt tare inteligente...Si cateodata impresionant de rabdatoare! ;) | |
| = ^^ Luminita Suse | Virgil Titarenco [22.Mar.04 09:06] |
| Dacă ei au oglinzile în frunte înseamnă că îngerul ești tu. De ce ții "pumnii strînși" de vreme ce "această lume" e "numai a [ta]"? | |
| = semnătura păcii de sine | Elia David [22.Mar.04 09:55] |
| Mi-a placut mult poezia. Simt un suflet de femeie, fragil si puternic. Simt revolta si impacare. Cu ce nu ma impac eu - cu acei "ochi de argint", care, alaturi de "ghearele subtiri", ma trimit cu gandul la...mistretii lui Doinas. Nu ca as avea ceva mai bun de pus in loc. Dar, poate ca ai tu; fireste, daca observatia ti se pare demna de luat in seama. Frumos, oricum. | |
| = răspunsuri | Luminita Suse [22.Mar.04 15:26] |
| Ligriv, nu pot fi eu îngerul din umbra inimii mele! Departe de mine un astfel de gând. Elena, și eu am fost nemulțumită de posibila asociere cu Doinaș. Am schimbat. La codri de aramă nu pot renunța. Elena, ai înțeles bine. | |
| = parere | Claudiu Banu [22.Mar.04 16:42] |
| Mie imi plac trimiterile din prima strofa. Ma duc asa cum sesiza si Elia la mistretii lui Doinas, dar si la Caprioara lui Labis si Leoaica –iubire a lui Nichita. In strofa doi îmi place alunecarea ușoară spre sine.Nu stiu cum ai reușit dar pentru mine aceasta este o strofă-gând, pe care o citesc ca și cum aș fi cel care a conceput-o. Deodată prins in text mai mult decât mă așteptam descopăr finalul ca o fereastră către ceilalți, ca o soluție inefabilă dar perceptibilă. Frumos. Cateva imagini sau cuvinte cheie in poemul tău au reflexe metalice, altele sunt mate –sângerii. Eu percep această poezie ca pe o așteptare. Sau ca pe acel moment in care vânatorii se odihnesc tăcuți sau își pregătesc armele pentru o viitoare pradă. Să ne citim cu bine! | |
| = Inger de lumină | Maria Prochipiuc [22.Mar.04 19:26] |
| Cu pași timizi mă apropii de Îngerul din umbra inimii și vreau să cred că voi avea sorți de izbândă ; fără să fac trimitre spre un poem sau altul, eu doar mă rezum la textul de față și înțeleg iubirea așa cum o descrii, cu ochii de aur și gheare subțiri și chiar dacă Semenii mei își poartă oglinzile-n frunte doar tu poți vedea îngerul cu pumnii strânși iar umbra inimii își va revărsa vulcanii printre gândurile libertății într-o lume lipsită de mirări mărunte . Stelele le păstrez în inima mea ca un dar al dragostei! | |
| + o stea din dreptul inimii | Marina Nicolaev [23.Mar.04 08:48] |
da, sunt niște "îngeri cu pumnii strânși" pe ici pe colo, ratacesc, haiducesc iar eu n-am nici acum habar de ce se zbat atât pentru alții...asta, gândindu-mă dincolo de metafora...și gândindu-mă la tine. | |
| = mentaleza si limba romana | Alexandru Spataru [23.Mar.04 11:28] |
| "ingerul cu pumnii stransi/ haiducind la spate-mi" Acest vers ma binedispune, si de aceea las si eu o parere. E o chestie total noua, un inger-haiduc, cu masca trasa pe fata, incercand sa-si camufleze aripile, tinand cu greu sabia scoasa din teaca (ingerii sunt fiinte nu tocmai materiale, pana si un bob de nisip atarna greu in palmele lor) si rostind: BANII SAU VIATA!! Dar ce cauta ingerul respectiv pe "la spate-mi", de ce "haiduceste" el acolo, si mai ales cum vine asta, nu pot a va spune. Probabil e un neologism pe acolo pe care nu-l inteleg. Neologismul "a haiduci", provenind din mentaleza vorbita (sau gandita??) doar de autoare. | |
| = Seninul rostirii | Adrian Munteanu [23.Mar.04 13:10] |
| Hai sa mai citim o poezie despre inima. Inima libertatii de miscare si spirit. Imi place cum scrii si starea creata ( mai putin romaneasca) lipsita de incrancenari, caci, iata, lupoaica ranita a ramas in urma. Voi reveni ori de cate ori voi putea, cu bucuria primei intalniri. | |
| = explicație ptr Alex Spătaru | Luminita Suse [23.Mar.04 16:07] |
| Acela este îngerul care îmi ține pumnii strânși pentru noroc și el se află în umbra inimii, așa cum specific și în titlu, în spatele meu adică, acolo unde sunt codrii arămii și vulcanii nestinși, acolo unde pândește și lupoaica. Văd îngerul în oglinzile de pe frunțile celor care îmi seamănă, etc | |
| = Orianei | Alice A [25.Mar.04 17:13] |
| populăm același întuneric fertil spre dimineață lunile se înjumătățesc femeile curg înapoi bărbații se copertează cu ceață numai luminile nu știm sigur de unde vin | |
| = În competiție | Adrian Munteanu [29.Mar.04 18:27] |
| = Competiție Mult prea bună, răbdătoare și constantă Luminiță, Aproape că am senzația comunicării simultane, întratât de promt a venit lectura ta, bucuria adăstării comune în pragul unor simțiri care nu ne sunt străine. Ca să nu mă repet, n-am să mai mulțumesc, dar trebuie să știi că întotdeauna această sintagmă îmi stă pe buze, iar prezența ta îmi dă curajul de care nu întotdeauna m-am simțit pătruns. În privința apariției mele de fiecare zi, trebuie să-ți mărturisesc că , în primul rând, este vorba de o competiție cu mine însumi și nu am de gând să mă abat de la ideea inițială. Voi prelungi drumul cât mai mult posibil, până când voi mai fi încă sănătos. Ce-ai zice dacă aș spune " până la infinit ". Poate e prea mult, dar e, oricum, poetic. | |