| = Copil trist :( | Adela Popovici [09.Mar.04 12:09] |
| De ce esti trist tu, copilul care de obicei zambeste cu atata candoare? Poemul acesta al tau, bogat in imagini, inlantuie intr-un dans nostalgic realitatea singuratatii cu iluzia, visarea, dorinta neimplinita. Nu stiu daca acest poem al tau o fi vreo replica la comentariile membrilor de pe site (desi citind asa imi pare, pe alocuri). Nu stiu, sa-mi fie cu iertare, insa nu pot urmari chiar toate discutiile pe site. "sunt singur pe-un cer unde si stelele mor nimeni nu canta cu mine, ei doar ma calca si trec in vidul din jur nici macar nu am unde, cu cine sa plec" :) Am un poem, se cheama "Palimpsest", unde evoc si eu aceasta idee de a fi "vizitata" de oaspetii care apoi trec mai departe. Dani, important este ca lasa o urma. Si nu neaparat numai de bocanc. In plus, parca nu de mult ne invitai la o hora, la care mie mi s-a parut ca multi prieteni de pe site s-au prins sa joace si sa cante cu tine. De ce esti trist? | |
| = Dani | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| Haide sa-ti spun ceva.Imi place mai mult cum scrii fara rima.Aici se vede ca ai fost influentat de constructia ei si sunt ruperi de ritm.In umila mea viziune nu prea recomand rima pentru ca poti avea idei foarte bune, dar uneori nu le "gasesti locul". Iti dau un sfat, incearca sa scrii un text asa cum o faci de obicei, fara rima, si de pe la jumatate sa incerci s-o introduci, dar sa nu tina pana la sfarsit.Dupa care, de la poezie la poezie lungesti putin spatiul in care folosesti "rima", si astfel tu hotarasti cat de mare va fi acest loc, iar versurile rimate vor fi cu adevarat spontane; in poezia ta multe din acest gen de versuri par fortate in final si ideile sunt prea directe. "Traiesc intr-o lume de iluzii si vise" - nu cred ca este un inceput prea bun.Incearca sa-ti privesti textele din perspectiva cititorului, si nu din cea a autorului, chiar de-ar insemna sa le lasi o zi doua deoparte ca sa iesi din acel "sentiment" sau din acea "senzatie" a creatiei.Ar fi cu totul altfel. acelasi clau:) | |
| = Nu-i pentru mine, Adela | Daniel Dinescu [09.Mar.04 12:24] |
| Nu e tristetea pentru site, Adela, eu sunt un optimist, de felul meu, e tristetea unei vieti-neviata pe care am simtit-o intr-un copil surdo-mut, pe mine ma ingrozesc suferintele copiilor, iar acum am o clipa de intristare pentru cei care nu se pot juca si lumea nu ii ia in seama, nu are timp... Multumesc de trecere, ca de obicei, o scumpa... Cu drag, Dani | |
| = Lu Claudiu | Daniel Dinescu [09.Mar.04 12:29] |
| Asa e Clau, ai dreptate in ceea ce spui privitor la o constructie treptata, dar in poezia asta am pus mult suflet si am vrut sa o public, iar inceputul nu e al meu, e un monolog al copilului surdo-mut, e el, nu e vocea autorului... Multumesc de trecere si de sfaturi, totdeauna sunt la obiect si binevenite, tu esti tot timpul un gentleman. :) Mai trecem... Cu respect, Dani | |
| = ei, ei...! | Vâță-Diénes Andrea [09.Mar.04 12:35] |
| Daniel, iata-ti noua prietena la raport sub text. In primul rand vreau sa fac o trimitere catre textul meu, Vise, in care e vorba aproximativ despre ceea ce ai scris tu in poezia asta. Iti inteleg oarecum gandurile, ai un suflet ravasit ("Pamantul rodeste in sufletul meu"). Iubesti oamenii, dar esti singur in lumea ta - spui tu. Chiar esti? Mi-e greau sa cred ca un suflet frumos poate fi singur. Folosesti asocierea durere-moarte, ceea ce mi se pare deja putin fortat (la cat am dat ochii cu poeti morti) dar imi place "nasterea" ta - probabil intr-o lume rece, predestinat singuratatii ("intr-un glob de cristal m-am nascut in amurg"). Iti plangi putin de mila, Daniele. Nici eu nu am crezut la inceput, dar exista oameni ca mine la agonia, e o comunitate iesita din comun. Ia deschide tu ochii si incanta-ne cu poezii reusite despre oameni care iti sunt aproape!:) | |
| = Andreea, nu asta e sensul | Daniel Dinescu [09.Mar.04 13:00] |
| Mai oameni buni, eu chiar vorbesc despre copilul surdo-mut, nu sunt eu, chiar m-am ingrozit cand i-am simtit durerea...si despre atatia copii incapacitati...el vorbeste, nu eu...copilul. Multumesc de comentariu, Andreiuta, ma bucur de prietenie... Ne citim. Cu drag, Daniel | |
| = Ma simt copilul surd și mut... | Maria Prochipiuc [09.Mar.04 13:05] |
| Tu trăiești într-o lume de vise și iluzii, eu mă trezesc și descopăr că uneori visele sunt DOAR iluzii! Ce poate fi mai frumos decât pământul să rodească în tine? Realizări: si sa va spun ca urmele voastre ma dor iar presul din inima ma-ndeamna sa mor? cu lacrimi de piele trup de vant sa carpesc Fianlul e superb! De-atunci am crescut si pot, si ma-ncumet sa zbor dar sunt singur pe-un cer unde si stelele mor nimeni nu canta cu mine, ei doar ma calca si trec in vidul din jur nici macar nu am unde, cu cine sa plec. | |
| = Aha...:( | Adela Popovici [09.Mar.04 13:06] |
| pai atunci, ma adaug asa, indirect, tristetii tale. Mi se pare frumos faptul ca te-ai aplecat cu gandul si sufletul asupra lumii unui astfel de copil nefericit si mi se pare frumos din partea ta ca ai publicat acest poem al suferintei pe site, ca un fel de dedicatie. Ma plec in fata unui suflet sensibil si bun. Nu stiusem...vorbind la persoana I, poemului i se potrivesc mai multe interpretari. Poate trebuia sa faci o sugestie, in sub-titlu sau asa. La re-citiri, Adela. | |
| = si asa, si asa. | Vâță-Diénes Andrea [09.Mar.04 13:09] |
| Am observat si eu explicatiile lui Daniel, asa ca in mare retrag ceea ce am scris. Poema este cu atat mai buna incat lasa loc de atatea interpretari. Felicitari, Daniel.:) Pretenara ta, | |
| = plăcut | Dănilă Florentina-Loredana [09.Mar.04 13:17] |
| Mie mi-a plăcut, Daniel, desi nici eu n-as fi înteles despre acel copil de la bun început si dacă n-as fi citit comentariile. Si îmi place cum scrii în rimă. Nu doar sentimentul tău e frumos, ci si poezia. | |
| = "o mama ce nu a-nteles"... | Silvia CALOIANU [09.Mar.04 13:41] |
| "Si chiar de incerc sa nu mai fiu transparent cu lacrimi de piele trup de vant sa carpesc"...Hmmmmm... :) Ce idei are "copilul" despre poezie! Acum astept textul-versiune in care ii reuseste acest lucru! :) Daniel, imi vine sa-ti "rescriu" ultimile doua poeme, sa spun acelasi lucru...un pic altfel...Poate seara, cand am mai mult timp... Claudiu are dreptate: incearca sa-ti jonglezi expresiile, sa intervii in text, privindu-l cu ochi de critic, ochi de care m-am convins ca ai avea la indemana! Succes! | |
| = Multam' Maria! | Daniel Dinescu [09.Mar.04 14:50] |
| Maria, ca de obicei, ma citesti si 'ma citesti', stii tu ce vreau sa spun, multumesc! Esti o draguta! As vrea sa recit poemul sa se auda trait, caci mie imi suna... :) Te pup. LA re-citiri! Daniel ;) | |
| = Ma dor ranile lor (pt Adela, Andreea si Lore) | Daniel Dinescu [09.Mar.04 14:55] |
| Adelutza, sa stii ca ma bucur sa te gasesc pe poeziile mele, inseamna tare mult si, crec ca acum, stii si tu asta, te astept mereu! :) Andreea, ma bucur si ma simt bine cu asa prietene, tare mandru! :) Lore, am simtit o tristete mare cand am scris poemul, m-am simtit el, copilul, de multe ori simt asta, chiar am niste articole pe aceasta tema in tara, s-ar putea sa le public si pe site cand am timp...ma dor copiii care sufera! Multumesc mult! Dani | |
| = nu iesi! | Jigaranu Adrian [09.Mar.04 15:03] |
| Intr-adevar oamenii sunt niste porci . Ce-i de facut? Nimic ,numa'sa nu iesi din mormant . | |
| = Silvia, nu e chiar asa | Daniel Dinescu [09.Mar.04 14:59] |
| Silvica, te rog, citeste poezia cu voce tare in metru antic, si dupa aceea scrie-mi...sunt niste sentimente foarte puternice pe care nu vreau sa le re-scriu, pentru ca asa am simtit plansul... Cat despre versurile punctate de tine, citeste toata strofa, rima e in alta parte...si asta fa-o in metru antic. Ma bucur ca ma comentezi si chiar ar fi interesant cum imi raspunzi pe poeziile mele cu poezii... ;) Ne citim/comentam... Daniel | |
| = empatie | Vasile Munteanu [09.Mar.04 16:40] |
| POEZIE pentru COPII ORFANI munții dorm pe ape adânci: la fel îți e și ție când te culci ziuia de mâine uliu-n-nălțimi rotește prada sa: la fel și tu vei face când vei sta lângă o pâine și-ntre-a visa și a zbura nu te va ține nu te va-nălța decât durerea cu degete-nfrunzinde către cer chiar vântul care-ți pare efemer te va purta și-ai vrea să stai și-ai vrea să pleci însă nu ști cum ai putea ca să întreci ziua de azi că zile-au fost și vor mai fi dar ce e astăzi doar tu ști – nu și de ce când calci sandaua ta te strânge și-atunci când mergi picioru-ți plânge: e-un drum străin dar nu uita: când tu te culci munții dorm pe ape adânci cu fruntea-n nori … | |
| = Hei, Vasile, stai un pic! | Daniel Dinescu [09.Mar.04 16:47] |
| Vasile, astept explicatii...nu inteleg. Scopul scrierii tale as vrea sa mi-l spui si daca parodiezi, ca asa mi se pare, cum sa inteleg 'discursul tau'? Daniel | |
| = scopul scrierii (are scrierea scop?) | Vasile Munteanu [09.Mar.04 17:09] |
| Bună Daniele, ce Dumnezeu, chiar crezi că aș „parodia”? Numai că eram sigur de reacția ta. Iartă-mă că, experimentând pe tine, te ajut să înțelegi reacția celorlalți. Vezi tu, așa cum înțeleg eu genul acesta de „text”, problemele sunt următoarele: 1. ai intenționat să sensibilizezi prin „mesaj”, dar ți-a fost criticată „poezia” 2. nu te împaci cu incompatibilitatea absolută poet - poet; imaginează-ți că încercai acest demers invers: te duceai să îi citești o poezie unui copil al străzii (cred că puteai găsi mai ușor audiență), așa, ai propus un copil al străzii unor poeți: ei vor „poezie” - cerere și ofertă, Daniel, și, ne place nu ne place, mai mult sau mai puțin, „poezie.ro” este o piață care funcționează după acest criteriu economic; nici nu cred că este rău, altfel ar avea un caracater „nerentabil” 3. poezia de mai sus am scris-o acum vre-o 6 sau 7 ani animat, pot să jur (interzis minorilor), de aceleași sentimente ca și tine; hmm, am zis 7 ani - am avut timp să mă obișnuiesc! 4. ce e dramatic, Daniel? nu că el este cum este, ci că noi suntem cum suntem - și dacă „textul” tău nu este poezie, după legile „pieței poetice”, apoi ceva tot are în comun cu poezia, Daniel, și acela-i titlul și acela-i EXTRAORDINAR de NEMAIPOMENIT de MAHAYANA și de PARAMAYANA 5. e o minune cântarea noastră/ n-avem glas, nici ureche muzicală/ avem doar lumina interioară/ a unor surdo-muți geniali/ ne privim și nu ne-nțelegem/ e străin ce nu cântă în noi/ cântecul, ochii, picioarele/ ne-nțelegerea le împarte la doi Nu „parodiez” autenticul, nici dacă nu este „poetic”, Daniel Eu însumi sunt o parodie. Cu admirație și compasiune („empatică”) V. Munteanu | |
| = . | Vasile Munteanu [09.Mar.04 17:15] |
| vreo. rușinică | |
| = Vasile | Daniel Dinescu [09.Mar.04 17:22] |
| Vasile, in primul rand imi cer si eu iertare pentru "scopul si durata vizitei", chiar ma fac sa rad acum reactiile mele! :) In al doilea rand, eu o vad poezie, reactia celor din jur ma bucura, sunt destui carora le place si care au inteles, iar cei carora nu le-a placut "imperfectiunea", nu ma socheaza, pentru ca si eu critic, chiar ma bucura trecerea lor pe la mine si, sper, exprimarea sincera a parerii proprii. Cat despre ce spui tu, cred ca am facut-o, dar nu imi place sa ies in evidenta 'pe post', asa ca am sa iti spun mai multe intr-un cerc mai restrans, iar copiilor le-a placut. :) Am ajuns pe la punctul 3 de la tine, cred. As putea sa zic, fara sa te superi, ca exista, totusi, o diferenta de maturitate intre ce ai scris tu atunci si poezia de fata, zic eu. Iar despre 'dramatic', cred ca e clar si in poezia mea ca durerea copilului sta mai mult in faptul ca nimeni nu il aude si nu il vede, nu in ce are el. Cred acum ca nu parodiezi, in acest caz sunt cateva de corectat in poezia ta, dar, cum nu merge modificata, o lasam asa. Scuze daca te-ai simtit jignit, nu am avut nici cea mai mica intentie, eu te consider prieten...nu ca i-as jigni pe dusmani! :) Ne mai citim. Cu acelasi respect, Daniel | |
| = maturitate | Vasile Munteanu [09.Mar.04 17:34] |
| că poezia ta e mai matură? te asigur că este așa. eu am fost laș și am renunțat la a-i da „formă”. de ce? vorba ta, într-un cerc mai restrâns (empatie?). ți-am redat-o dintr-un maculator inclusiv cu greșelile de rigoare - ăla eram eu! tu ai depășit acel nivel, însă nu pentru a ajunge aici! cel care alege ești tu: mesianismul, mai ales în poezie, este mai des „păgubos” decât „fructuos”. așa că proverbul de dimineață era cu dublu sens: nu întotdeauna cine te critică îți e dușman, cum nu întotdeauna cine te laudă îți este prieten. același | |
| = Dreptate | Daniel Dinescu [09.Mar.04 17:39] |
| Doamne fereste, Vasile, sunt sigur ca asa e, critica plauzibila e mai de folos, nici de laude nu ma intristez;), dar sunt total de acord cu tine! Pentru mine poezia asta a insemnat durere, atat. Nu vreau sa fiu nici un Mesia "pagubos", eu mi-am exprimat durerea...si daca o sa ne cunoastem mai bine (si sa dea Dumnezeu), vei vedea ca interesul meu in 'domeniu'(=copii orfani si altele) e mult mai mare de-atat. Ne mai citim. D.D. | |
| = Buna! | BIANCA BOB [10.Mar.04 22:24] |
| Buna, n-am sa scriu un comentariu,vreau doar sa stii ca te citesc si ca de fiecare data gasesc ceva frumos! Ingerasul | |
| = Ingerasului | Daniel Dinescu [10.Mar.04 22:27] |
| Multumesc, Bianca, faza e reciproca, atunci cand voi simti, voi comenta, tu la fel! :) Multumesc de trecere, a... si ai grija, eu iubesc pseudonimul tau, "ingerasule" ! :) Pe curand, Daniel | |
| = Am sa tin minte! | BIANCA BOB [10.Mar.04 22:32] |
| Am sa tin minte! Pe curand, Ingerasul | |