| = frumos | dacian grapini [25.Feb.04 22:58] |
| si trist. dacian | |
| = Eliza | Eugenia Buzatu [25.Feb.04 23:42] |
| Izabela, Laura, Ilona, Ionut si altii si altii. Nu Eliza, profesionalism inseamna sa te implici. Sa traiesti alaturi de pacientii tai. Nu sunt ciroza de la patul 3 sau pancreatita de la salonul 2 sau cancerul de mai stiu eu unde. Sunt doamna M. care are nepoti pe care vrea din tot sufletul sa-i creasca (iar tu trebuie sa vrei alaturi de ea), Laura care deseneaza copii si ploaia care tocmai incepe...si tu te minunezi cum de s-a gandit sa deseneze o umbrela pentru fluturi (ai vazut vreodata o umbrela pentru fluturi?! nu?! iti arata Laura), Ilona care pregateste orez in farfurioarele ei mici de plastic si iti da si tie sa gusti (mmm...nu-i asa ca-i bun?!). Profesionalism inseamna Eliza sa stii cat mai mult nu numai despre boala pacientului ci mai ales despre ceea ce-l tine legat de viata. Sa fi lucid si sa visezi in acelasi timp. Pentru ca visele se implinesc, stiai?! Pare dificil dar nu e chiar asa. Trebuie doar sa iti pastrezi sufletul alaturi de minte. Niciodata nu o sa fii intr-adevar imuna in fata certitudinii mortii. Si nici nu trebuie. Cu drag Eugenia | |
| = Eliza | Elia David [26.Feb.04 09:08] |
| Impresionant, Eliza. Tragic. Textul reda intocmai durerea si neputinta. Sunt curioasa ce specialitate iti vei alege, catre ce te indrepti(sau te-ai indreptat deja) cu...sufletul, acea parte a fiintei care, inaintea profesionalismului, imparte "doctorii" in "buni" si "rai". Copil sau adult, pe patul de spital sunt una: suflete speriate, zgribulite, agatandu-se de orice zambet sau vorba buna, transformandu-le in...speranta. Ma opresc aici, nu inainte de a-ti ura succes si rutina...in dragoste! Fara ea, nici cuvintele nu supravietuiesc! | |