| = parere | elena maria [25.Feb.04 09:51] |
| o poezie care merge ceva mai adanc.Din pacate cred ca din punct de vedere tehnic este destul de subreda.Multe imagini si expresii uzate si neoriginale, dar si cateva frumoase, si aparte. Mi-au placut: O tanara mireasa, cu florile cununii desprinse-n par, cazute alb, in poala... si Acolo, sub stele palide si mute, ne vom striga cu disperare tristetile din vietile trecute... Cred ca numarul atat de redus de citiri la aceasta poezie si la altele ale tale este nedrept. Ai ceva de spus.Forma va veni cu timpul. | |
| = Doina | Elia David [25.Feb.04 11:23] |
| Doina, si eu gasesc poezie si frumusete in randurile tale, dar mai este de lucru la forma - conteaza mult in ce vesminte imbraci cuvintele. Versurile tale m-au provocat sa incerc, cu cel mai mic numar posibil de modificari, sa apropii poezia ta de gustul meu. Iata ce a iesit (sper doar sa nu te superi): De unde vine seara ce-o simt cum ma-mpresoara si pacea tainica ce curge, șoptind, de unde, din afara? Chemarea naste din dor vechi, adâncul dor de-odinioara, sau simple vieti ascunse-n mine tot striga-ascuns dintr-o vioara? Pamantul, plamadit de mâna Divinului mestesugar, a fost probabil strans, in graba, din cimitirul de pe deal. Prea canta-n mine doruri vechi, redevenind incet tacute, căci doar cativa mai stau pe-o prispă de veșnicie sa le asculte. Un biet poet, obscur si singur, privind atat de trist o coala... O tanara mireasa- floarea cununii albe-i cade-n poală Un lautar betiv, tinand la pieptu-i schilod o vioara, tot canta-n mine mut balade, cand trupul mi se infioara. Prea multi traiti in mine si toti aveti, trecând, taceri si lacrimile voastre cad si cad, o îngânare dinspre Cer. Durerea Voastra-a devenit întreagă azi numai mea, dar, biete suflete-ntristate, eu ce sa fac acum cu ea? Si chiar de-as fi doar eu vioara maestrului nostru Divin, tot n-as putea atata cantec prin lacrima sa va inchin. De aceea vreau sa vina seara, sa simt cum tandru ne-mpresoara si pacea tainica ce curge, ne va chema pe toti afara. Sub stele palide si mute, vom regăsi cu disperare tristeti din vietile trecute... si-n locul dorului sihastru, de-om imbuna prin cânt Hazardul, va rasari pe cer un... astru. Astept parerea ta. Numai bine! Elia David | |
| = pentru Elia | Ionescu Doina [04.Mar.04 07:03] |
| Multumesc sincer pentru recomandari si sunt prima care marturisesc ca la mine "imprasitierea" este definitorie; sau sunt ca "apa imprastiata pe masa", in lipsa paharului care s-o contina! ( nici macar originala nu sunt... sintagma ii apartine lui Jean Kovalevsky)... | |