Comentariile membrilor:

 =  Concluzia unui cititor grabit
Catalin
[24.Feb.04 01:21]
Probabil solutia finala va fi sa mearga in maini si, daca se poate, cu mainile in buzunare. Din nou, din nou, din nou...

 =  radu, tudor si ciornei
Andrei Neagu
[24.Feb.04 11:23]
poezie frumoasa, linistita ( chiar si cu acel "ma tem"), cu influente intentionat transparente.

 =  inca un cititor
Elia David
[24.Feb.04 11:44]
Mi-a placut, gasesc aici lucidiatate si sensibilitate deopotriva, cuvinte colturoase pe care o dalta subtila ca un fior le slefuieste in chiar timpul lecturii... Daca mi se permite, pot spune si ce anume nu imi place: cuvantul "gasibila" si finalul, un pic prea banal in comparatie cu restul.

 =  "cu miinile in buzunare"...
Silvia CALOIANU
[25.Feb.04 23:55]
"Ma tem", de aceea nu risc sa definesc "indefinibilul", semnalez doar o marcanta procedura stilistica, pe gustul meu (sper sa nu ma fi "contaminat" utopica Serafina!):
"repetabile", "tatuabil", "inscriptibil", "repetabila", "gasibila" - de ce nu, in acest context, analogic? -, continuam: "masurabilul" (mi-a placut desosebit tropul creat cu acest cuvant: "cu compasul sau busola"), "mirabila"
..."mirabila"...
Continuam, de dincoace:
indubitabil, textul acesta emotioneaza placut, marcat fiind de o personalitate artistica incomparabila, de originala reciclare verbala, ce ii confera un statut, as zice...superpoetic! Am impresia ca poezia ar fi trebuit sa se bucure insa de atentia unui auditoriu mai mare, dupa cum cred ca merita...

+ .
Silvia CALOIANU
[25.Feb.04 23:57]
.

 =  Teama bulversanta
Carla Biro
[26.Feb.04 17:21]
Ipostaza interesanta a temerii, recunosc, mi-a indus putin in eroare orizontul de asteptare, teama pornind de la afirmatia ca dragostea nu are sedile ci doar consoane si vocale repetabile, apoi temerea trece prin dimensiuni temporale, raportandu-te tu, om, "masurabilul cu compasul" la nemarginirea (temporala si repetabila) a noptii, apoi extinzi motivul "teama" conferindu-i cateva tuse existentialiste "viata incepe si se termina dintr-un punct" si apoi ma gandeam unde mai poti ajunge, ca tu sa te intorci la iubita, la un spatiu real, concret, al strazilor (mi-a amintit de sarutul pe talpa al lui nichita), ca in final, teama sa se restranga la un gest plapand, inofensiv, gingas, claustrat intr-un caus, e intr-adevar o traire bulversanta!
Cu adevarat zambitoare, poezia!
Te mai citesc.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !