| + lumina la capul bunei sperante | Eugenia Buzatu [02.Feb.04 10:34] |
| multe fluturari de aripi de inger aici in coltul asta de viata si de lume. "la capatul meu de lume nu se mai cade sa iubim." la capul bunei sperante se cade sa aprid o lumina | |
| = Efectul unei cauze .. pierdute ? | Ilinca Havrici [02.Feb.04 12:37] |
| La capul bunei speranțe așteaptă deznădejdea să termine de curs, să facă loc unui izvor de amintire .. Furtună de stări neîncepute, neterminate, furtună de dureri si vise, furtună care prinde în vârtejul ei nebun pe oricine aruncă o privire, și stârnește anacronisme anacronisme sentimentale .. | |
| + Te vom da de pomană ! | Silvia CALOIANU [02.Feb.04 19:22] |
| ...Atestăm aici o reluare a temei din "Să nu mai vii, îngere", motivul carieia - invocat literalmente în ultima strofă - amplifică ținuta emotionantă a mesajului poetic, factor ce nu poate să nu rănească firile sensibile. De fapt, întreaga operă semnată de Radu Tudor Ciornei constituie o sferă semantică, în care ideile - de regulă, încifrate în simboluri originale, având și un caracter eliptic - converg suplinindu-se armonios, ca să prezinte o stare de spirit cu impact afectiv, iminență insa, după cum știm, nescontată. Este ceea ce sesizăm și în textul de fată: drama conștientizării unei condiții umane, impuse de circumstanțe atât obiective, probabil, cât și subiective, drama naturii umane cu valoare intrinsecă. Da, de ce s-ar mai aventura să se implice "vrăjitoarea", dacă "boala" (a se citi: "obsesia cuvintelor"?), cu vechime in timp ("ne tinem de mina ca doi batrini care stiu") a devenit necesară, indispensabilă ("semnind in fiecare seara declaratia de dependenta")? De-a dreptul copleșitoare, cu un grad sporit de sugestivitate, remarcăm și expresia metaforică - din contextul "prieteniei cu boala" - ce ține de sinteza eului antrenat in actul artistic ("ca doua flori care se apleaca pe mormintul poetului necunoscut")... Am putea continua... Cum să inchei aici însă așa, încât să nu par grandilocventă? Una din solutii ar fi să declar: te vom da "de pomană" și nu numai "vinerea"! :) Dar...pentru că așa a vrut Dumnezeu: să ajungi tuturor, precum au ajuns, în Joia Mare, cele cinci litii proliferante, tuturor flămânzilor... | |
| = simetrie si antiteza | Mihaela Marculescu [02.Feb.04 21:29] |
| simetria emotiilor, copil si matur, student si profesionist, ganduri limpezi...si semana si cu lumea mea... la capul bunei sperante, singuri, vedem lumina eugeniei :) | |
| + declarația de dependență | Alina Manole [05.Feb.04 20:38] |
Am remarcat versurile, cu toată admirația pentru brainstorming-ul poetic pe care îl creează: ca o boala si fericitul ei cistigator la 6 din 1789 asa ne plimbam noi prin tablourile ultimului act semnind in fiecare seara declaratia de dependenta Un poem mare, un poem total. Un poem care își întinde rădăcinile dincolo de toate 'țările nimănui', un poem fără termen de garanție. Felicitări! | |