Comentariile membrilor:

+ qed	Alina Manole [31.Jan.04 18:37]
În toate poemele lui Radu Tudor există un vers, un cuvânt sau o idee care poate fi purtată drept parolă de liberă trecere prin viață. Umbra, ca un alter ego, chiar și dincolo, drumul - de oriunde și până oriunde (urmând a-mi spune /că drum /este oriunde), timpul structurat în ieri și mâine (mâine e de fapt un alt ieri), înțelegând că, oricare ar fi partea râului de pe care privești, nuanțele reprezintă întotdeauna un alt fel de viață: sărutul e acolo unde îți împreunezi palmele Un poem la care merită să medităm.
=  frumos	Mihaela Plesa [31.Jan.04 19:02]
"Drum este oriunde imi voi lasa piciorul", o sa imi amintesc asta de cate ori piciorul meu va gasi sau pierde un drum. Si sarutul este acolo unde. Intr-adevar poezia ta a fost un prilej de meditatie. M-am gandit mai ales la reflexivitati si tranzitivitati ale relatiilor: drum- picior si sarut- palme.
=  Hm.	liviu dascalu [31.Jan.04 23:11]
Hm.
=  umbrrrr	Dan Mitrut [31.Jan.04 20:40]
e un poem cu mult joc de scena: "Unde să mai pun piciorul ăsta să îl țin în aer pâna atunci zi blestemato" "Eu îi spuneam enervat că stau în picioare că nu am nevoie să mă ridic" "Deodată m-a privit în față a luat o alună din farfurie și-a scuturat țigara în craniul meu" se repeta putin cam obsedant cuvantuul "umbra", de vreo opt ori, asta nu ca as contabiliza, poate e un efect urmarit de tine ce am retinut eu frumos din poemul tau, finalul sfatos si plin de taina ca un apus de soare: "că drum este oriunde îmi voi lăsa piciorul așa cum sărutul e acolo unde îți împreunezi palmele." cu respect Magul
=  o parere	liviu dascalu [31.Jan.04 20:55]
Mi se pare o chestie cam fetisista, sa vezi un "sarut" oriunde "iti impreunezi palmele". E un poem de sorginte nichitastanesciana. De vreme ce N. Stanescu e "mare poet" si de vreme ce el si-a permis sa bata campii filosofant despre tot felul de teme "lirice", cum e si "umbra", in acest caz, cu un aer colocvial, reproducand cele mai spontane jocuri cu sine insasi ale gandirii, poate sa o faca oricine si sa culeaga ropote de aplauze. Si-i multumim ca ne traspune intr-o atmosfera sufleteasca "filosofica", ba chiar, aici, cu miros biblic. Dar oare spontaneitatea asta a gandirii nu e trucata? E usor de confundat lipsa de efort a acelor momente de intelegere lejera, luminoasa, cu lipsa de efort a simplei repetitii, a automatismului unei gandiri aflata in absenta de sine.
=  o parere	liviu dascalu [31.Jan.04 21:18]
Reteta acestei poezii e simpla. Un pic de intertextualitate facila cu, mai sa fie! Noul Testament, iar gravitatea acestei vecinatati e contrabalansata cu "curaj", chiar, am zice, prin folosirea unui limbaj cotidian, "vulgar", neacademic (sau cum vreti). Trebuie sa-i multumim lui Nexus pentru portia de cugetare filosofica pe care ne o ofera atunci cand ne intalnim cu textele sale, nu-i asa? Cu totii simtim ca Nexus e un filosof printre poetii "agonici". Apoi, mi se pare cam fetisista chestia cu "sarutul" vazut peste tot "unde se impreuna palmele".
+ joc de umbre	Andreea Drăguleasa [31.Jan.04 21:24]
Umbra care te precedă este o entitate auxiliară, un alter ego călăuzitor. Își depășește condiția umilă de copie pentru că îi predai tu controlul; e o fantezie finalizată remarcabil. Felicitări pentru text, Nex! Salută și umbra din partea mea... A.
=  Liviu Dascalu	Silvia CALOIANU [31.Jan.04 21:45]
Liviu Dascalu, tu poti sa scrii asa? Uimeste-ma, cel putin, cu un poem ca acesta...Pe mine nu m-au convins acuzatiile tale. Sunt interesante in contextul diversitatilor de opinii, chiar...distractive, ca intotdeauna.
=  qed?	Dan Tristian [31.Jan.04 23:06]
un text dezlanat cu abundente pronominale si repetitia umbrei nejustificata in contextul liric. textul se ancoreaza intr-un simbolism cutumiar, destul de la moda, uzand de tonuri filosofarde care dau condiment acestei incropiri dar nu o ridica, prin sugestie, deasupra interesantului. dialogul cu umbra si acordarea umbrei valente organice este o tema deja abordata astfel incat daca acest text surprinde prin ceva cu siguranta nu este ineditul si nici usoara frivolizare dinspre final. s-ar vrea, banuiesc, un discurs lapidar despre conditia umana, discurs abia fragentar reusit. subscriu in parte celor spuse de Liviu si-mi place sa cred ca valetul de serviciu nu va interpreta si opinia mea decat in contextul schimburilor de idei.
=  Critica binevenita	Radu Tudor Ciornei [31.Jan.04 23:57]
Va multumesc pentru vizite si comentarii. Trebuie sa recunosc ca am un sentiment aproape de mindrie cind vad ca poeziile mele sunt citite. In rest nu am nici o idee de maretie, textele mele pot fi in viziunea oricui bune sau proaste. Imi place sa cred ca nu sunt un chinuitor al poeziei. Nu am nici macar o masa de scris, nu imi lucrez textele, nu vreau sa le slefuiesc ca pe niste geme in mina unui Baruch oarecare. Sunt simple poezii, mai bune sau mai proaste. Niciodata nu am replicat nimanui caruia nu i-au placut textele mele. Pentru ca sunt sigur ca persoane atit de exigente cu altii scriu de-a dreptul minunat. Foarte aproape de urechile zeilor. Sunt sigur ca filosofia lor este din cea mai pura iar metaforele lor izvorasc direct din Empireu. Nu pot decit sa ma inclin. Sincer. Va reamintesc insa o veche zicala : ajunge un par la un car de oale. Ma gindesc insa daca cu acelasi par poti face macar o cana ? Poate ca da. Eu insa nu stiu. Critica de poezie e o parte integranta a poeziei insasi asa ca trebuie sa ii dam Cezarului obolul. Ma gindesc insa sa-mi cumpar si eu un par. Il garnisesc bine cu multa suficienta si cuvinte pompoase si poate ca am sa am impresia ca nici o poezie nu ma poate convinge de ceva. In final va doresc tuturor sa scrieti poezii mult mai bune decit aceasta. As fi cel mai fericit om din lume cind am sa ma trezesc si poeziile mele vor fi cele mai sarace dpdv filosofic si artistic. Cu bine
=  parere mea	Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25]
Eu cred ca majoritatea temelor din poezie mai mereu sunt aceleasi, si nu-n ultimul rand motivele.Dragoste, timp, moarte si cate mai sunt ele.Si mai cred ca temele astea se reiau, in diferite forme si stiluri, ca ele se repeta eu zic ca nu conteaza. Vorba aia "meseria se fura", cu sens figurat desigur.Ceea ce conteaza e ceea ce reda cel care scrie textul si nu cat de mult se aseamana cu ce a scris X si cu Y.De ce nu vedem comentarii cand apar abordarile despre dragoste cum ca acel cineva are o sorginte "mihaieminesciana" ? Pentru a putea intelege si aprecia/critica poezia cuiva eu zic ca trebuie sa-l citesti mai mult surprinzand eul poetic in mai multe ipostaze ( filosofie/dragoste si altele ).Ori eu cand sunt constient ca am citit aproape tot ce Nexus a postat stiu ca ceea ce vad e stilul sau asemanator cu cel din poeziile precedente si nu altceva, pentru ca-l recunosc si-l simt. Si inca ceva, ideea nu e cine bate si cine nu bate campii.Problema e "cum se bat campii". Iar legat de impreunatul palmelor, expresia poate sa nu fie luata la propriu.Impreunarea palmelor trimite cu gandul la perfectiune, la cifra 2 ( androginul , 1 din 2 ).Nu e deloc banal. [...] "că drum este oriunde îmi voi lăsa piciorul așa cum sărutul e acolo unde îți împreunezi palmele." clau
=  .	Dan Tristian [01.Feb.04 07:57]
asta da lectie Nexus:)) mi-o insusesc atat cat mi se cuvine. toate cele bune!
=  >> Filip: precizări	Alina Manole [02.Feb.04 14:51]
Dan Tristian, noi doi oricum avem viziuni diferite asupra poeziei. Deși tu știi că îți respect părerile referitoare la poeziile mele, țin la ideea că acest text este bun și, deși vorbește tot despre moarte, îl prefer cimitirelor... altora. Pentru că, așa cum spunea cândva Michel Martin, un text este bun (subiectiv bun) atunci când nu poți dormi nopțile. Și, într-adevăr, "drum este oriunde" și "sărutul e acolo unde îți împreunezi palmele" merită albul nopților mele.
=  Mesaj	Marina Samoila [01.Feb.04 20:09]
Nexus, am un mesaj pentru tine si te rog sa-mi trimiti adresa ta la [email protected] Multumesc.
=  >>>Alma	Dan Tristian [02.Feb.04 14:28]
observ ca unele enormitati, fiind prin natura lor extensionale, nemaiincapand in sopronul unor gandiri, tin cu tot dinadinsul sa se manifeste lingvistic si, musai, intr-o maniera academica. "qed?", fara nici o legatura cu titlul acestui text, era retorica, subliniind ideea ca in poezie nu e nimic de demonstrat, ca impresiile/placerile unora nu se pot supraordona impresiilor/placerilor altora decat in contextul unei subiectivitati fara pretentii de generalitate. trusimul - fondul(tematica abordata) ramane acelasi, determinanta fiind doar forma - poate capata valabilitate exclusiva doar pt manele, aici insa nu. daca n-ar fi loc de interpretari antagonice atunci am vorbi de-un limbaj matematic ce nu prea are legatura cu sensibilitatea lirica. reactia mea, desi bazata pe text, era mai degraba una de costernare fata de atitudinea Silvia care nu poate suporta aprecieri contrare chiar daca acestea sunt civilizate, pertinente. astfel, nu vad justificate interpretarile astea unidirectionale, interpretari cu valoare de imperative asa cum nu-si aveau locul nici peroratiile pilduitoare ale lui oarecine vadit deranjat de "critica". ma rog, cineva trebuia sa simuleze si subtilitatea. eu inca mai sper ca acest atelier presupune o comunitate de idei si-mi rezerv dreptul de a crede ca amintirile umbrei umbrei umbrei umbrei umbrei sunt intemeiate in reflectia adancogena ca maine va fi cu siguranta un ieri sculat din morti, din anamneza, si, in totalitatea mieroasa a sugestiei lui textul acesta ramane unul cu neajunsurile sale. a contrapune subiectivitatea ta subiectivitatii altora - asta da ratiune a comunicarii insa stradania de a suprapune subiectivitatea, de a o impune in baza unei autoritati strict sentimentale, este totusi un exces. dar daca tine Alma neaparat ca imaginea ei sa nu fie ciufulita, poftim, ca un gest recuperator, eu, recunosc in public ca sunt frustrat, paranoic,am o ura viscerala si o manie proletara de nestapanit si, mai mult, ma fac vinovat de toate mineriadele ce au avut loc in estetica. descalificat astfel, da, Alma ai dreptate, sistemul tau de referinta este cel validat de muze, de, vai!, noptile albe.
=  >> Filip: alte precizări	Alina Manole [02.Feb.04 15:13]
Întrebarea din concluzia ta se referea la primul comentariu al meu la acest text, cel puțin eu așa am înțeles. M-am simțit datoare față de poemul lui Nexus să vin cu alte precizări. Repet, despre "nopțile albe" îmi spusese cândva Michel. Filip, literatura nu e matematică, nu ai axiome și teoreme. Îți place un text sau nu îți place - iar acest "plăcut" și acest "ne-plăcut" sunt subiective - și nu există cale de mijloc. Ce îți place ție, ca literatură, știu din experiența de pe site că mie nu îmi place. Și reciproca - singura noțiune matematică valabilă și aici. Cât despre "vai!"-uri, cred că nu își aveau rostul într-o critică pertinentă, păstrează-le pentru "real life". Aceasta este ultima mea precizare la text. Dacă mai e ceva nelămurit, propun să discutăm pe email sau ym.
=  raspuns	liviu dascalu [02.Feb.04 18:17]
(iarasi am pierdut un text, dar l-am salvat in alta parte; daca se repeta iar, imi cer scuze) Acum observ ca mi-au aparut ambele mesaje (cele din 31 ianuarie), cred ca lui Nexus i s-a parut si din aceasta cauza excesiva critica mea. Imi cer scuze, dar e vina site-ului (pierdusem unul dintre ele, de aceea am revenit). Pe de alta parte, nu pot sa nu observ ca Nexus insusi are o critica a criticii... excesiva. Oricum, prefer acest fel de sinceritate lipsei de reactie pe care o avea altadata. O data, Nexus mi-a spus ca i-e lehamite de personajul pe care il reprezint, de faptul ca zilnic, sau aproape zilnic vin cu saculetul de ciment ca sa lucrez la propria statuie de pe poezie.ro. Acum am trecut de la "constructie" la ... destructie, nu-i asa? Sunt omul cu ciomagul, nu cu saculetul de ciment. Eu spun ca Nexus are o reactie resentimentara, care nu-mi place, e drept, dar o consider fireasca, si o scuz, ca atare. I-am criticat favorabil mai multe poezii. Nu e vina mea ca e un poet inegal si ca are texte foarte slabe, uneori (are sens sa spun ca din punctul meu de vedere? nu se subintelege? cred ca trebuie sa evitam asemenea truisme). Consider ca, in general, e cat se poate de binevenit cate un bisturiu pe langa un text literar (nu un ciomag). Se poate sa nu fi fost interesant si expresiv, in comentariul meu, dar asta e alta poveste; in discutie este altceva, anume dreptul de a face critica destructiva (nu distructiva; vreau sa introduc o nuanta...). Ma uimeste, insa, incoerenta propunerii lui Silvia Caloianu. Cum adica, sa incerc sa te "uimesc" cu un poem "ca acesta"? Cred ca iti dai seama si singura de ridicolul cererii. De ce sa incerc sa te uimesc cu un produs estetic pe care eu il consider de slaba factura? Pe de alta parte, sunt multi poeti slabi pe lumea asta, si crede-ma, nu pot scrie ca ei. Nici pe departe. Salut opinia lui Dan Tristian, felul pregnant in care si-a explicitat opinia. Ma face curios in legatura cu textele sale. Va rog, in final, nu mai discutati atat despre "subiectivitatea judecatilor estetice". Nu facem decat sa repetam banalitati. Criteriile de acceptabilitate ale unei judecati contrare sunt pragmatice: sa fie civilizat exprimata si sa fie "interesanta" prin formulare, adica sa fie in stare sa comunice o reactie emotionala autentica in fata unui text.
+ inspiratie	Marina Nicolaev [09.Feb.04 12:37]
tandrețea umbrei poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Marina Nicolaev [Marina] 2004-02-06 | motto: „sărutul e acolo unde îți împreunezi palmele” Nexus avem aceeași umbră-nflorită-n coapse ca o mângâiere plânsă-nvechită prin iarba lascivă cosită proaspăt la amiază mi-e umbra de-orizont-mpletită zvâcnire de-albastru rotundă și trează jumate din umbră-mi începe cu altceva solstițiu naufragiat printre pleoape răscolitor contur de migdali heraldic exod de opal rombos lichid pe colțul de noapte... aceeași umbră-nrourată-n gând deschide foșnetul cărnii flămând mai tandru-nflorită cu încă o noapte...