| = A sosit poștașul | Maria Prochipiuc [30.Jan.04 08:55] |
| ,,Si, vai...postasul nostru s-a ratacit...’’ M-ai prins printre rândurile tale, așa, ca pe o călătoare la început de drum, mi-am luat în desaga minții tot ce mi-a plăcut de aici de la tine și fac mecanic aceleași lucruri ,,...citesc scrisorile unui necunoscut ce parcă m-ar iubi cu iubirea ta...’’ și ce mi-a mai plăcut, e că ,,n-am știut să înțeleg vocea ochilor tăi...’’ încerc și varianta cu: ,, iubesc departele mai mult ca pe mine insămi...’’ nici eu ,, nu mai am lacrimi...de mult mă plang norii, vazduhul nu mă mai incape... si umbra mi s-a stins...” Aceasta imagine e superba ,, mă plâng norii’’- o imagine a unui sfarșit de ianuarie, dar cu petale argintii aducătoare de speranță, și , da... a sunat poștașul... | |
| = copila cu ochi de mare si vazduh albastru | Gabriela Marieta Secu [31.Jan.04 07:17] |
| Iti multumesc, postasul meu - copila cu ochi de mare si vazduh albastru, m-a uitat, s-a ratacit in timp, s-a pierdut cu scrisorile ce nu-mi mai ajung...Iti multumesc, Marie! "Aceasta mintita iubire..." Valuri inghetate, hergheli de cai incremeniti..si nici un ful de zapada...ploi si vifor... | |