| + poveste mi-nu-na-ta! | Aleksandar Stoicovici [23.Dec.03 03:47] |
| Poate replica "— Bine Ella, te iert. Dar să nu mai stai niciodată atât de târziu pe-afară!" suna prea rigid. In rest, am ramas fara cuvinte. Sper ca povestea cu Adele si Steph sa nu se opreasca aici fiindca este Mi-nu-na-ta!! Minunata! :) Aleks | |
| = steluta lui stejan | Arghira [23.Dec.03 13:38] |
| Stejan, felicitari pentru proza!! Uite asa se naste romanul ala in care cred eu cu tarie..si ce succes va avea! M-am bucurat nespus de mult vazandu-ma printre personaje:), parerea mea in legatura cu romanul, cu Adele de fapt e ca ea absolutizeaza iubirea, ca-i da aripi, ca stie ce nemarginit poate fi adancul din suflet, ca un om "mic" precum personajele-copii poate ascunde sentimentele cele mai pline, sentimente pe care altii au uitat sa le traiasca..ca stie ce e iertarea:) Aceasta e romanul ce se scrie singur, ce intruchipeaza o viata pana la urma, acel popas intr-un pas - de fericire, cand timpul sta in loc, cand suntem fata-n fata cu iubirea. Astept cu nerabdare si celelalte parti:) Sarbatori fericite! cu bucurie, raluca | |
| = mai adu | Arghira [23.Dec.03 13:53] |
| Uitasem..aceeasi coerenta, eleganta a textului, virgulele la locul lor, un text ingrijit ce mai:), cu siguranta esti singurul prozator de valoare ramas!! | |
| + cu drag | Andreea Drăguleasa [23.Dec.03 23:37] |
| Ascunzătoarea secretă a scenariului mi-a lăsat impresia că sunt o intrusă în turnul tău de cuvinte din fildeș; un aparat la fel de secret: personajul. Cei care știu să vadă punctele importante se umplu de durere și secrete pe pagina asta. Steph n-o urăște pe Adele, doar îi e teamă s-o iubească; iubirea e cea care dă aripi, mic Icar, până și fluturilor. Am învățat că viața nu e un drum resemnat pe sub pământ, dar nici un zbor idealist. Să nu te uiți în jos niciodată! A. | |
| = Aleks, Raluca, Andreea | Deliu Stejan [29.Dec.03 19:07] |
| Aleks, parerea ta, in acest context, are o valoare inestimabila pentru mine, nu stii tu de ce, dar asa este! Stiu ca esti cititorul nostru si ne bucura nespus faptul ca povestea si personajele te-au prins aici. Stiu ca o faci cu placere, tocmai de aceea te si pretuim ca cititor. Mai sunt cateva acte mai vechi, incepute si nefinisate. Le vei citi cu aceeasi bucurie. Multumim! Raluca, initial am vrut sa-ti dedic tie si acest act, dar ceva m-a oprit. Sigur ca personajul meu absolutizeaza iubirea, de fapt nimic din ce este limitat, palpabil, material, nu ii poate ingradi sentimentele. Este dincolo de toate cele cinci simturi si dincolo de mersul pe jos. Acum cateva saptamani ma rugam lui Dumnezeu sa scoata iubirea din mine, sa nu mai simt niciodata in viata mea ca iubesc. Si ma rugam cu disperare! Iarta-ma Doamne pentru asta! Ma linistisem usor, dar numai usor, simtind ca voi primi negresit un raspuns dinspre El. Adica, nimeni altul decat Dumnezeu, trebuia sa ma ajute sa vad adevarul! Si mi l-a aratat acum, mai precis in prag de sfinte sarbatori. A iubi nu e un pacat! E cea mai inalta si puternica simtire. Nobila. Si mai ales a iubi cum am iubit eu! Nefericiti sunt acei goi pe dinauntru, acei serbezi si murdari, cei care nu pot gasi in ei, oricat l-ar cauta, acest sentiment. Iubirea mea e in mine, in pofida oricarui dispret, jignire, lovitura, e dincolo de toate aceste gesturi mici, lumesti. E atat de departe in mine incat sunt absolut incapabil sa o sting. Ea nu se opreste intr-o anume fiinta umana, de sex opus mie. E dincolo. Eu o am pe Adele. Ea e comoara mea. Ma poarta si ma calauzeste in lumile ei, fara ca eu sa o pot opri. Cartea se scrie de la sine, asa cum ai spus, fara discutie, ea ma scrie pe mine. Pana la capat si dincolo de capat. Va fi gata atunci cand Adele imi va spune si-mi va arata asta. Inca mai lucrez. Despre "singurul" nu am orgolii de acest tip. Trebuie sa mai fie si alti autori cu potential si pricepere. Adica, sper asta. Intotdeauna m-au incantat si NICIODATA nu m-au umplut de invidie, textele de valoare. Spre norocul meu. Despre "valoare", aici nu te mai contrazic, trebuie sa fie ceva, adica trebuie sa recunosc faptul ca este. Pentru ca, probabil, nu degeaba m-a distins un anumit juriu, anul trecut cam pe vremea aceasta, cu un premiu de excelenta pentru proza, iar redactorii diferitelor publicatii pe unde mai razbat si eu, sunt deosebit de incantati sa aiba pe paginile lor un Deliu Stejan. Cat despre "ramas", daca tot veni vorba, eu raman. Raman pur si simplu si ma bucur ca sunt aici. www.poezie.ro e una din iubirile mele, iar eu cand iubesc: IUBESC! Si merg pana in panzele albe. Adica, nu prea stiu ce inseamna sa parasesti (si toate celelalte sinonime ale ac. vb.) Uneori stau ascuns, dar sunt aici. Aici, aici. Multumim de parere si lectura! Andreea, nu o data m-a impresionat felul tau, plin de intelepciune (nativa, banuiesc) de a privi un text cu mesaj si literatura, in general. Apreciez in general atitudinea ta si faptul ca vezi lucrurile foarte apropiat de ceea ce sunt ele in sine. Ne bucuram, foarte, sa te gasim printre cititori! Trebuie sa recunosc ca eu imi respect in mod deosebit cititorii, ii cercetez pe toti, (desigur, in creatiile lor) chiar daca nu la modul amanuntit (ma limiteaza timpul si altele). Ii cercetez, pentru ca intr-adevar ma intereseaza ce gen de public cititor am, ca scriitor. Ma raportez de multe ori, la ei, indiferent unde s-ar afla. Pe site sau altii pe care ii am. Mesajul povestirilor mele e un triptic. Pur si simplu se echilibreaza undeva in jurul cifrei 3. De aici, toate celelalte. Desigur, astept mereu pe cineva care sa le patrunda sensurile. Tu ai gasit unul din ele, asadar m-ai bucurat. Te mai asteptam si multumim! Cu acelasi drag si pretuire pentru voi, Autorul. | |
| = multumesc | Simona Niculae [27.Jan.04 11:52] |
| Este o superba poveste de dragoste... Printre ecouri din micul print, miresme din livada de la medeleni, descoperim un suflet sensibil si o poveste de dragoste nascuta dintr-o mare suferinta (sper sa nu ma insel)... Singurul repros este ca dialogurile puteau fi putin mai misterioase. Chiar daca e o poveste (vezi elogiul mamei vitrege, fara aluzie la tema povestii) in care nu iti dai seama de varsta fetelor (ar putea sa fie inca mici pentru ca inca mai invata cuvinte gen dispret. si totusi fumeaza...), unele dialoguri sunt prea ... explicative... mi-ar fi placut un ton mai subtil. dar probabil subtilitatea e satisfacuta din prisma ta, pentru ca numai tu (si iubirea ta) cunoasteti metafora. Ultimul dialog eu chiar l-as fi taiat. Nici nu era nevoie de el, parca atenueaza putin starea in care am plonjat pe parcurs... Avand in vedere ca e un posibil scenariu, sfarsiturile subtile sunt ceea ce te face sa le iubesti si sa iti amintesti de ele o viata intreaga! Sper ca am creat o linie intre cele doua puncte; punctul meu sunt poeziile mele. Astept comentariile si sfaturile tale (nu am pus la intrare nici un carnetel...). Si cred ca meritai mai mult. Cu toate astea, timpul nu e niciodata pierdut. E unic si atat. Si daca totul s-a intamplat aievea, mi-ar fi placut sa fi deosebit de TOTI oamenii care mai cersesc inca o intalnire, intalnirea de dupa razboi, intalnirea demonstrativa. Unii chiar nu merita asta. Si s-ar putea sa ramai dezamagit si momentul UNIC sa dispara din amintiri... Multumesc pentru aceasta poveste care mi-a luminat seara. | |
| = Simona | Deliu Stejan [28.Jan.04 02:32] |
| Simona, am convingerea ca nu e intamplatoare trecerea ta pe aici. Nu te stiu, dar am senzatia ca ma stii tu. Daca e vreo unda misterioasa la mijloc, in general, mie nu-mi scapa nimic din ceea ce doresc sa stiu. Tonul meu nu e unul ironic, te asigur. Oricum ar fi, bun venit printre personajele mele! Trebuie sa-ti spun ca acest fragmentel face parte dintr-o suita de texte, "Popas intr-un pas", care este un capitol din cele trei, ale unei carti. Acest "popas" l-am conceput pentru a putea fi reprezentat si ca scenariu de teatru radiofonic, dar nu numai. Replicile unui anume personaj de aici sunt, sunt exact asa cum ai observat, ceva mai explicative, sigur ca nu pot sa si justific eu acum de ce, insa citind toata povestea, vei putea intelege de ce la un moment dat un prsng. aproape mut ca prezenta, isi schimba total atitudinea. In final, ai sesizat corect ceva in neregula la ultima replica, dupa cum l-am gandit, nu e in plus acolo, ci lipseste ultima, pe care n-am mai pus-o (in fine, nu e una de mare relevanta, ci mai degraba reflexiva in context). Ramanand la personaje, observ ca tu m-ai "vazut" pe undeva prin text, asta nu e rau, inseamna ca ti-a transmis ceva textul, cel putin nu te-a lasat rece, insa nu pot sa-ti confirm ca as fi pe-acolo. Asa ca mi-e dificil sa raspund la a doua parte a parerii tale, cert este, o spun si am mai spus-o intr-un rand, meseria de sclav sau de cersetor nu este pentru mine! Indiferent de cat de bland, bun si iertator as fi la un moment dat. Iertare, da, poate, in timp, insa, un nu categoric, cersetorilor! Despre dezamagire, revenind la texte, ea s-a produs deja! Mai tare de-atat, nu se poate! Iar eu, as fi preferat sa nu fi scris sute de pagini niciodata, as dat toate aceste scrieri, pe linistea de dinainte, din pacate ma vad nevoit sa joc pana la ultima carte, (n-am putut sa intuiesc ca va un inexplicabil atat de urat) oricat de greu mi-ar fi, din respectul pe care il am pentru toti cei care mi-au iubit textele si vor sa le citeasca in continuare. Nu pot sa-mi permit sa fac ceea ce imi vine sa fac cu ele si pentru asta, vi le daruiesc voua, cititorilor care simtiti, din inima, acolo unde s-au scris! Acestea fiind spuse, dau fuga-fuguta la tine-n ograjoara, nu inainte de a-ti multumi de trecere si parere. Bine primita! | |
| = re: | Simona Niculae [28.Jan.04 16:42] |
| Te asigur ca am trecut pur si simplu intamplator, accesand "scenarii". Nu stiu ce inseamna stelutele dar m-am ghidat dupa ele. Si a fost cea care mi-a placut cel mai mult. Seamana prea tare cu proza mea... (nu stiu cat de flatant pt tine...) Ti-as fi spus mai multe, dar imi pare ca devenim prea vulnerabili, cu toata lumea care te critica prin prisma cuvintelor care nu le sunt adresate. Am venit pe site pt ca, printre fisierele excel de la birou, simteam nevoia sa mai aud si niste discutii mai ... intelectuale. stii cumva cum se sterge o poezie din cele deja puse ?? Simona | |
| = cu gândul la zbor! :) | Iuliana Benedic [03.Feb.04 13:51] |
| Într-un târziu le-am aflat… Acum știu, ele există, fac parte din viața mea, din viața fiecăruia care a poposit în această lume imaginară sau nu, într-un univers complex al copilăriei. M-au impresionat mult toate fragmentele, aș putea spune până la lacrimi, chiar cu riscul de a fi acuzată de patetism. Mă bucur că există valoare literară, dăruită aici cu atâta generozitate! | |
| = Iuliana | Deliu Stejan [03.Feb.04 18:23] |
| Iuliana, majoritatea au fost scrise cu enorm de multe lacrimi (incredibil de multe) printre cuvinte si cateva doar, cu o fericire cum n-am putut sa cred ca exista pe lumea asta. Acum cred ca fericirea nici n-a existat in realitate, doar o perpetua minciuna si o (greu de suportat) tradare. De aceea imi vine mereu sa renunt la ele, sa le distrug. Fiecare parere a voastra ma ajuta sa nu o fac, va multumesc din suflet, candva (sper sa se intample asta cat de devreme posibil) va trece durerea si poate voi reusi sa le recitesc, bucurandu-ma de ele si redevenind omul care am fost inainte de a incepe sa le scriu/daruiesc. Te respect pentru ca esti unul dintre cititorii mei, dintre cei care nu mi-au aruncat cuvintele la cos, in consecinta, considera ca iti este dedicat tie si tuturor celor care NU ma arunca!!! De patetism nu te voi acuza niciodata si cred ca nimeni, (dintre cei care poseda suflet) nu o vor face, stiind ca aceste texte te-au atins intr-un fel sau altul, te-au purtat in lumea Adelei. In perioada asta, extrem de dificila mie, e bine venita parerea ta, iti multumesc ca mi-ai citit/placut "copilul", voi trece, negresit, pe la tine. Cu emotii, autorul | |
| = Oh, God... | Simona Niculae [16.Feb.04 16:48] |
| Am citit intr-un tarziu link-ul tau (clevetelile si nemultumirile), care m-a dus catre alte si alte link-uri. Nu comentez nimic, decat simplu, imi pare rau ca mi-am pierdut timpul. Cu exceptia catorva (prea putine) poezii si "povestile" tale. Si daca Dl Radu (care de-abia acum imi dau seama de ce era asa rautacios in emailuri, cand puneam si eu intrebari de mic incepator) nu ma cenzureaza, iata adresa mea de email la care ne mai putem "vedea": Simona_Niculae-hotmail.com; Pentru ca nu cred ca voi mai veni pe aici, decat poate sa te mai re/citesc... Am crezut ca gasesc poezie... Si fiindca unele sunt absolut niste tampenii, la un moment dat te plictisesti si nu ai cum sa dai de cele bune... oricata bunavointa si timp ai avea. floricelele nu se mai vad de atatea urzici, buruieni si de oameni care seamana buruieni. te pup. Simona | |
| = sclipirea asta... | brailescu ioana [21.Feb.04 22:01] |
| multumesc! si nu tie, deli, ci adelei... m-am regasit in ea si pur si simplu, in jumatate de ora cat mi-a luat sa citesc toate...scenariile am inteles ca pot sa iubesc, am inteles multe lucruri pe care pana acum le simteam si nu stiam nici macar de ce. mai vreau... sper ca nu e asta sfarsitul... adele, adica eu, adica adele... tine la steph prea mult (si reciproc) ca sa se termine totul asa | |
| = foarte important | Simona Niculae [26.Feb.04 20:37] |
| Am ceva foarte important sa iti spun. Dar pe email. Daca te intereseaza. Simona | |
| = simona... | brailescu ioana [27.Feb.04 17:39] |
| mie? sigur, oricand: [email protected] daca nu imi era adresat mie mesajul, scuze ca m-am bagat in seama, da am vazut ca a aparut imediat dupa postul meu... | |
| = lui stejan | gand [22.Jun.05 15:07] |
| hm..a trecut mai bine de un an de la ult scenariu...ce mai faci? eu astept cartea:) sarut, | |
| = hello | Simona Niculae [29.Feb.08 22:43] |
| Ce mai faci? Nu ti-am mai scris pe email... Vroiam doar sa scriu AICI cate ceva... Am recitit acum prin prisma a ceea ce traiesc eu acum; cam acelasi lucru... "pana si cainii si gunoierii sunt mai importanti decat mine"... pacat, mare pacat, caci totusi avem si un rod al iubirii, sau a ceea ce am crezut noi in valtoarea vietii ca e iubire... Te pup si poate anul asta reusim totusi sa ne vedem cand mai vii prin Buc. Simona | |