Comentariile membrilor:

= rima?
luli gheorghe
[18.Dec.03 13:51]
voi fi dura:)e o poezie cu rima?ude nu rimeaza cu umbre, nici vene cu divine si asta ii deterioreaza echilibrul.alunecarea e oricum inceata."trecutul din vechile umbre"? cum adica?"in sange in vene" e oricum acelasi loc. iar frunze si morminte se repeta mereu.
= raspuns
Natalia Bodiu
[18.Dec.03 14:29]
multumesc pentru critica. Apreciez chiar si cea mai dura critica, pentru ca asa imi pot corecta greselile. Ce tine de rima...am scris cu sufletul nu cu mintea. Sufletului meu i-a placut cum rimeaza "u_de" cu "u_mbre". Voi fi mai atenta pe viitor :))
= vizita
Nacsavi Horia
[18.Dec.03 14:38]
Subscriu cu Luli ... fara o critica "dura" :)
Propun :
“Frunzele cad plângând
Peste mormintele sumbre
Alunecă încet spulberând
Trecutul vechilor umbre.”

~ Numai bine! ~
= inca ceva
Nacsavi Horia
[18.Dec.03 14:41]
Parerea mea este ca mesajul nu-i destul de clar.

si .... inca ceva :

BINE AI VENIT PRINTRE NOI !
= Ude și umbre...
Barbu Emanuel Sandu
[27.Dec.03 00:10]
Sincer? Nu știu de ce, dar nu mă deranjează rima imperfectă „ude-umbre”... am reputația unuia care vede (măcar că o fac cu iubire, dar totuși) nodul din papură. Repetiția deranjantă nu este cea a mormintelor, ci a frunzelor și a „căderilor”. Nu-ți fie teamă de metafore; hai, batjocorește-le cum îți vine la gură pe frunzele astea! :) Eu le-am zis „bănuți de aur” în „Toamnă fără ea” (încă n-am introdus-o în pagina mea) A, și fă-le nu să cadă, ci să lunece, să plutească, să fulguie... cum vrei tu. Nu lăsa durerea să-ți sfâșie metaforele. Părerea mea este că-i mai bine să petreci chiar și o zi – și un an - pentru o strofă care exprimă EXACT emoția din care se naște, decât să o scrii prea repede. Talentul unora este ca un ocean învolburat. Al altora, ca un pârâu molcom... unii scriu mai repede, alții mai încet... tocul unora aleargă toată cursa în mod desăvârșit; al altora mai șovăie, se mai împleticește, revine... Și ce? Dacă forma finală va fi un triumf de sunet și pasiune, ce contează pe câte foi de caiet s-a scurs răbdarea noastră? Oare nu este perfect orice copilaș care nu merge încă decât de-a bușilea? Să deznădăjduim privindu-i stângăcia? „Bietul de el, nu e-n stare să se țină pe picioare!” Eu nu te privesc în umbra câtorva imperfecțiuni de azi, ci în lumina volumului tău de versuri de peste ani. Și un ultim lucru: Mi-ar fi plăcut să ne discutăm prietenește punctele de vedere așezați în fața unor pahare de must dulce... împreună cu Luli și Horia! :)

Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !

= rima?	luli gheorghe [18.Dec.03 13:51]
voi fi dura:)e o poezie cu rima?ude nu rimeaza cu umbre, nici vene cu divine si asta ii deterioreaza echilibrul.alunecarea e oricum inceata."trecutul din vechile umbre"? cum adica?"in sange in vene" e oricum acelasi loc. iar frunze si morminte se repeta mereu.

= raspuns	Natalia Bodiu [18.Dec.03 14:29]
multumesc pentru critica. Apreciez chiar si cea mai dura critica, pentru ca asa imi pot corecta greselile. Ce tine de rima...am scris cu sufletul nu cu mintea. Sufletului meu i-a placut cum rimeaza "u_de" cu "u_mbre". Voi fi mai atenta pe viitor :))

= vizita	Nacsavi Horia [18.Dec.03 14:38]
Subscriu cu Luli ... fara o critica "dura" :) Propun : “Frunzele cad plângând Peste mormintele sumbre Alunecă încet spulberând Trecutul vechilor umbre.” ~ Numai bine! ~

= inca ceva	Nacsavi Horia [18.Dec.03 14:41]
Parerea mea este ca mesajul nu-i destul de clar. si .... inca ceva : BINE AI VENIT PRINTRE NOI !

= Ude și umbre...	Barbu Emanuel Sandu [27.Dec.03 00:10]
Sincer? Nu știu de ce, dar nu mă deranjează rima imperfectă „ude-umbre”... am reputația unuia care vede (măcar că o fac cu iubire, dar totuși) nodul din papură. Repetiția deranjantă nu este cea a mormintelor, ci a frunzelor și a „căderilor”. Nu-ți fie teamă de metafore; hai, batjocorește-le cum îți vine la gură pe frunzele astea! :) Eu le-am zis „bănuți de aur” în „Toamnă fără ea” (încă n-am introdus-o în pagina mea) A, și fă-le nu să cadă, ci să lunece, să plutească, să fulguie... cum vrei tu. Nu lăsa durerea să-ți sfâșie metaforele. Părerea mea este că-i mai bine să petreci chiar și o zi – și un an - pentru o strofă care exprimă EXACT emoția din care se naște, decât să o scrii prea repede. Talentul unora este ca un ocean învolburat. Al altora, ca un pârâu molcom... unii scriu mai repede, alții mai încet... tocul unora aleargă toată cursa în mod desăvârșit; al altora mai șovăie, se mai împleticește, revine... Și ce? Dacă forma finală va fi un triumf de sunet și pasiune, ce contează pe câte foi de caiet s-a scurs răbdarea noastră? Oare nu este perfect orice copilaș care nu merge încă decât de-a bușilea? Să deznădăjduim privindu-i stângăcia? „Bietul de el, nu e-n stare să se țină pe picioare!” Eu nu te privesc în umbra câtorva imperfecțiuni de azi, ci în lumina volumului tău de versuri de peste ani. Și un ultim lucru: Mi-ar fi plăcut să ne discutăm prietenește punctele de vedere așezați în fața unor pahare de must dulce... împreună cu Luli și Horia! :)