| + cand poezie e poezie | Anca Veronica Anghel [08.Dec.03 23:37] |
| Mihai, ne-ai mai scris un poem memorabil. Am descoperit fragmente indedite precum versul de inceput: "despre oras cunosc doar ce se simte pe hainele mele" Orasul in care orbul din poemul tau se preumbla trebuie sa fie multicolor dincolo de toate evantaiele. "minune, ce frumos, ce frumos - zice - penduland intre lumi" Ametitoare aceasta pendulare, precum o cascadorie, un fel de triplu salt care ne spune de o anume dragoste de viata. Si totusi un ceva anume nu mi-a placut: "aiurez intre a fi/a nu fi si eu care eu" Partea de mai sus n-are cum sa-mi placa. Aiureala asta intre a fi si a nu fi nu-i sade bine orbului pe care eu il recunosc. Cu respect. | |
| = erata | Anca Veronica Anghel [08.Dec.03 23:43] |
| * cand poezia e poezie | |
| = Pe lama cutitului | Nicolae Mihai Popa [09.Dec.03 20:56] |
| Mihai, mi-a placut mult aceasta condensare de stresuri urbane si mi-am amintit de ce-mi spunea fiica acum cateva zile: cica cel mai groaznic ar fi sa alergi descult pe o lama de cutit si brusc sa pui frana.Ah, cam aceasta am simtit spre sfarsitul poemului, dar — "in final predica improasca lacrimi sub reflectoare" | |