= nici o minune | liviu dascalu [13.Dec.03 17:35] |
"Nemișcat, asemenea Stelei Polare, privesc cum peste trupul meu se întâmplă minunea : bolta, o lentilă imensă, îmi desenează pe piele constelații". Inteleg ceva, dar numai intelectual: microcosmosul care repeta macrocosmosul. Si totusi, acel "asemenea Stelei Polare" reduce orice posibila surpriza in privinta celor ce urmeaza: revelarea consubstantialitatii (asa o fi?) cu Cosmosul. E deja asemenea "Stelei Polare", "minunea" e anticipata. Deci nu mai e minune. "Sunt aici, sunt aici... maicuta" mi se pare o formulare cam prea familiara a "baciului moldovean" cand se adreseaza Cosmosului. Pardon, Naturii (e maicuta, nu tataie). | |