| = hai sa le cautam o muzica ... | Cristian Lazar [27.Feb.04 13:26] |
| sint versuri ce-ar merita spuse cu glas si muzici de artisti (un alifantis sau regretata anda ...) | |
| = Poezia de fata este pe gustul meu | Nan Florian [20.May.05 13:46] |
| Dana Stanescu am citit toate poeziile tale, de sus in jos, pana la aceasta. Parca o cautam. Pana aici mi-a placut foarte mult “joc”. Vroiam sa fac acolo un comentariu, dar mi-am zis: hai sa vedem ce mai poate. Multe idei, realizari mai mult decat reusite, toate interesante. Totusi, senzatia mea este ca poeziile tale nu MA plac. Daca ai fi avut mai putine stelute mi-as fi zis “nu-mi plac” si cu asta basta. As fi scris in comentariu nu-mi plac, poate as fi explicat de ce, sau poate nu as fi scris nimic. Este evident ca eu sunt cel in eroare si este evident ca sunt in pierdere. Faptul ca nu reusesc sa vad ceea ce tu vezi si ne spui … Chiar imi pare rau. Am sa revin si am sa mai citesc pana reusesc sa simt, sau cel putin sa inteleg ce simti tu. Poezia de fata este pe gustul meu in primul rand pentru ca are acel ritm pe care il pricep. Pentru ca are un pic de rima, suficienta cat sa-mi placa. Sa-mi placa mie. Citesc o poezie si … nu de putine, ori ma gandesc la ea ca la o femeie (mai ales daca am si motive). Cum ma uit la o femeie: primul impact imbracamintea, dupa care picioarele, figura, rotunjimile, etc. In primul rand fizicul (sigur ca este o prostie) mai tarziu sufletul. Mie imi plac femeile … intr-un anume mod, altuia … Cu poezia patesc la fel (sigur ca este o prostie). Am nevoie de ritm, am nevoie de rima. Daca versul este prea lung, nu-mi place. Sa nu ma intrebi de ce. Ca sa imi placa poezia ta am nevoie de o anume educatie. Mai aleasa probabil. Nichita a inceput sa-mi placa prin poeziile lui, poate mai putin apreciate. Incet, in timp, i-am prins un ritm. Asociez o poezie de-a lui unui ritm si incep sa simt poezia. Poeziile tale (aproape toate) au, pentru mine, o anume fluiditate, curg, parca se preling din vers in vers, din ultimul cuvant al versului spre primul cuvant al versului urmator. O simt ca fiind placuta (o gandesc ca fiind placuta), dar cum spuneam imi lipseste ceva. Tact? Poate din cand in cand o pauza. Nu stiu! Mai toate poeziile din site sunt asa. Modernismul!? Nu cumva platim un tribut mult prea mare. Intr-o vizita fiind, la un amic, am mancat pentru prima data in viata mea ciocolata sarata. Toti amicii (mai ales femeile) spuneau ca este nemaipomenita. Eu: mizerabila! Cum dracu puteti manca asa ceva. Peste timp ne-a facut cadou o cutie imensa cu astfel de ciocolatele. Cum sotia tinea regim (cand nu tin femeile regim?) m-am luptat singur cu ea. Intreaba-ma acum daca imi plac. Sunt grozave! Unele “intelegeri” vin in timp. Am sa las sa treaca timpul – zile - si voi reveni cu mai multa vointa. “limba sa imi poarte esenta, esenta picurand din inima mea” Cu siguranta limba TA poarta esenta de cuvinte izvorate din inima ta. Pana atunci ma voi bucura de proza ta, de textele din “personale”. Pana atunci … P.S. Nu citesc comentariile facute de alti cititori. Este evident de ce. Poate dupa ce imi spun cuvantul (cuvintele). Cristian, de mai sus, in mai putine cuvinte, a simtit ca si mine. | |
| = ooops | Dana Stanescu [20.May.05 14:01] |
| auuu e a doua poezie scrisa de mine EVER, mai ca imi vine sa o si sterg, sa o ascund de aici. dar acu' ce sa mai fac! e posibil sa ai dreptate, hmm ce sa spun. mult timp mi-am numit poeziile 'copiii mei renegati', pentru ca am inceput cu proza si ... doamne cata rabdare ai avut sa treci prin toate textele... acum nu ma pot abtine sa nu spun ca probabil ca femeie nu m-ai placea de loc :))) nu caut sa fie o poezie speciala cu tot dinadinsul. iau trairile mele si le pun in cuvinte. uneori ies bine. uneori mai putin... | |