| = :) | Neisa Conta [23.Oct.03 13:34] |
| andante octombrie caldă lumina mâinile tale câteodată cântă parfumuri tăcute tâmplelor mele de culoarea norilor mierea unei zile pururea fecioară | |
| = culoarea norilor | ioan ravel [23.Oct.03 14:10] |
| palmele mătasea mângâierii tâmplelor penele păunului parfumate treptele luminii deslânate prin tunelul orange | |
| + Da, "mâinile tale câteodată / camta" :) | Silvia CALOIANU [23.Oct.03 14:27] |
| Metafore mieroase :) Poezie pentru toate gusturile: cu sau fara vizualizarea culorilor ei, interpretate de tine! Da, mainile tale stiu ... si sa cante! :) | |
| = welcome back! | liviu dascalu [23.Oct.03 17:27] |
| Am evitat sa te amarasc iar cu comentarii negative. De fapt, nu am multe idei de adus atunci cand ratezi o poezie vizuala, le stii deja, cred. De data asta e o realizare superba. Am mutat incet "soricelul" in josul imaginii, dez-valuind-o, lent, protejandu-i superba, stralucitoarea-i nuditate. Un timp am refuzat sa citesc cuvintele, temandu-ma de ele. Sunt insa aduse de necesitate, aici. Ai reusit sa armonizezi verdele si albastrul, care erau atat de stridente, impreuna, in alt context. Le-ai dat nuanta cea mai potrivita, si a contribuit, la efectul general, si celelalte culori introduse. Capodopera. Scurt. Depaseste preferata mea de pana acum, "solfegiu mic" (a propos, florile care au crescut pe acel sol nu erau chiar asa de urate!). | |
| = inca o vorba | liviu dascalu [23.Oct.03 17:31] |
| Am citit si poezia, fara imagine e foarte saraca. E o dovada ca poezia vizuala este, pana la urma, un alt gen de arta. As avea de facut o erata, pt. comentariul anterior, dar sper ca mi s-a trecut cu vederea greseala. Greselile din subsol nu sunt importante, exista circumstante atenuante pentru ele. Problema e cand ele apar in textele de referinta, fiindca sunt in stare sa stinga o emotie. | |
| = da' de ce? | serban georgescu [23.Oct.03 22:54] |
| dar de ce andante? ti-a sunat bine titlul asta recent? | |
| + Octombrie rosu inainte de vinatoare | Radu Tudor Ciornei [23.Oct.03 23:16] |
| Mi-a adus aminte de ABBA andante andante Eu am in cap un adagio zilele astea. Chiar asa voiam sa se intituleze o poezie viitoare. Prietenii stiu de ce :) Pururea fecioara ziua aceea, intr-adevar. Realizare de visual art de exceptie. | |
| = Rusinica | George Brasoveanu [24.Oct.03 00:46] |
| Neisa, cu parere de rau da` era sa orbesc la poezia asta. Insa nu asta e problema, pana la urma poti sa desenezi ce vrei tu si sa-i zici cum vrei, e problema ta proprie. Ceea ce ma incanta nespus este modul in care da din coada nenea Liviu. Dascale, ce Dumnezeu, putina decenta...Mai acu`doua saptamani criticai poezia vizuala si acu` iese culoarea din tine ca din vermorel! Mai ca imi vine sa scriu o jalba catre zapciul acestui bazar, Jupan Herinean, in care sa-i solicit sa te tintuiasca de urechi pe prima pagina si sa puna podaresele sa te stucheasca! E rusine mai...te rog eu sa nu mai faci asa! Bine? | |
| = Octombrie, Sirena, Magister, Ingergri, Nexus, Aryamann | Neisa Conta [24.Oct.03 13:14] |
| Octombrie: Iata ca ar fi trebuit sa ti se cam dedice aceasta poezie! :) Mai ales dupa frumoasele versuri pe care le-ai lasat aici la mine in pagina, meriti cu prisosinta. Sirena: Metaforele-mi sunt mieroase numai pentru cine stie sa le guste ;) Magister: Uite cum iar ma uimesti tu pe mine... si nu numai, se pare ca prietenul nostru Brasoveanu s-a declarat de-a dreptul oripilat de parerile tale pozitive! Tu ce parere ai de asta? Ma rog, lasand gluma la o parte: trebuie sa afli ca eu scriu si desenez dupa feeling, deoarece dupa cum cu bucurie ma recunoscusem in eseul lui Eden apropos de emisfere, am mult mai multa treaba cu partea dreapta a creierului. Asa incat senzatiile vin napaditoare si cam tot asa le si astern pe "hartia" asta electronica... E, noroc c-am mai facut si ceva scoala de-am aflat cum se pun culorile impreuna, ca altfel chiar era zapacitor produsul muncii mele in zona! :))) Ce vroiam sa spun este ca ma fascineaza raspunsurile voastre la capitolul asta vizual (m-ar fascina si mai tare daca lumea ar povesti mai mult din ceea ce simte, din pacate cititorilor mei cred ca le e frica de asta), mai ales ca de cele mai multe ori sunt cu totul alte interpretari decat am avut eu pentru aceeasi imagine. Sincer, ma bucur ca tu macar incerci sa vorbesti despre aceste tabuuri, culori-senzatii. Si acum c-ai deschis subiectul: armonia sau dizarmonia intre culori (ca si intre cuvinte) poate fi voita de multe ori. Ca in viata adica... Nu tot timpul suntem armoniosi pe dinauntru. Culorile reprezinta un mod de exprimare extrem de bun de a determina starea interioara a unui om. (Eden ar putea sa spuna mai multe despre asta, pentru ca s-au facut sumedenie de studii in psihanaliza apropos de relationarea cu pricina). Asta nu inseamna insa ca oamenii nebuni (de exemplu), care prin definite sunt dizarmonici, nu pot ajunge la opere de arta absolut fabuloase, TOCMAI datorita expresiei artistice surprinzatoare in stridenta ei. Sa nu ma intelegi gresit, nu ma consider vreun geniu pustiu si nici vreun nebun frumos al marilor orase (sic), dar bantuind de ceva vreme prin artele vizuale, pot spune ca am ajuns sa am asa un simt prin care pot recunoaste surprinzatorul dintr-o lucrare de arta. Uite, spre exemplu lucrarea de fata mie nu-mi place asa de tare exact din motivul pentru care tie iti place: armonizarea. Mie mi se pare PREA. Cred ca am lucrat-o prea mult... :( Si mai cred ca trebuie sa trec in curand la alt experiment vizual, am sentimentul ca am dat in manierism deja. Iata, asta e una din spaimele mele mari, sa nu ma repet pe mine insumi! :D Si pentru ca tot suntem la confesiuni, pot spune ca preferata mea in aceast suita de pana acum este poema numita Tarm. De ce? M-a surprins si pe mine... si continua sa ma surprinda de cate ori ma uit la ea, tot descopar mici detalii/unghiuri noi. :)) E interesant cum de ti-a placut tie Solfegiu mic cel mai tare. Din punct de vedere vizual, este destul de... crud, ca sa spun asa. Poate ca tocmai d-aia are ceva care ti-a atras tie atentia! Ar fi interesant sa detaliezi chiar. Presupun ca esti atras mai mult de genul numit "pastel", pentru ca si cea de fata si Solfegiul au acest gen cromatic la baza. Cat despre poezia mai saraca fara imagine: e absolut firesc, am gandit concomitent imaginea si textul. Cateodata nu fac asa, ci ori imi vine mai mult cuvantul in minte intai, ori imaginea... De data asta cuvantul DEVINE grafica. Voi persista mai mult in sensul asta, sa vedem ce iese. Sper sa-mi fac vreme sa scriu un editorial cu mai multe detalii si exemplificari. Per total, ma bucura revenirea ta la dialog, dupa lungimea comentariului adresat tie realizezi cat de mult sunt adepta acestuia! :) Ingergri: Este ANDANTE nu pentru ca si tu ai o poezie cu acelasi titlu... Trebuie sa recunosc ca nu auzisem de tine pana sa-mi comentezi textul, iar in site n-am prea mai avut vreme sa bantui chiar deloc in ultima vreme, asa ca nici gand sa-ti zaresc poezia tie. Exista insa un fenomen numit Noesis, prin care se pare ca sunt posibile tot felul de coincidente exact de tipul asta. (Am detaliat despre asta mai demult, poate revin la un moment dat cu un comentariu mai larg). Oricum trebuie sa afli ca NU as mai fi postat cu acelasi titlu in cazul in care mi-as fi dat seama de coincidenta. Am pretentia (absurda in mod evident) de tendinta spre originalitate. E, macar cu ocazia asta te-am citit si eu pe tine, si pun pariu ca si viceversa! :) Nexus: Fix ce spuneam mai sus... Noesis s-a copt iar toamna asta! :))) Da sa sti ca e octombrie rosu chiar IN TIMPUL vanatorii! (si tot prietenii stiu de ce...:) Aryamann: Si eu care ma asteptam dupa cum promisesesi la o parere sincerea-tovarasaca (gluma:) apropos de propunearea mea vizuala sau numai cea literara... Fie, voi considera calificativul "orbitoare" ca pe ceva pozitiv, si voi trece mai departe in problema mea proprie, cum bine spui. Dar altfel zicand, bag sama ca tie tot iti mai plac jalbele (in protap?!) catre mai-marii locului... Nu c-ai avea de castigat (tu sau altii) ceva din asta, dar daca tot e bazar, nu, macar sa fie pana la capat! Asa-i? :D Multumesc de vizite si pareri, poate vom incepe sa avem si dialoguri pe teme de arta vizuala in curand. Eu am aruncat manusa... | |
| = 3 X contrast | George Brasoveanu [24.Oct.03 15:00] |
| Prima data cand m-am intalnit cu postmodernismul eram si eu un catelandru tanar si nevinovat. Mergeam agale pe holurile unei institutii de invatamant superior, cand, deodata, de dupa un colt, a tasnit postmodernismul si m-a pleznit peste ochi. Va marturisesc sincer ca am cazut pe jos si mi-am pierdut constiinta. Cand am reusit sa ma ridic postmodernismul fugise si imprastiase vorba ca „m-a facut“. Nu e adevarat, doar m-a lovit miseleste, atat. Deci. Fiind eu necajit pe lasitatea postmodernismului, nu-i cunosc categoriile pe care binevoieste sa le foloseasca. Unii mai barfitori mi-au soptit ca nu foloseste nici un fel de categorii, tocmai ca sa nu poata fi prins cu mana pe gaina. Asa ca eu voi folosi niste categorii oarecare. 1. Culori reci (verde, albastru, mov) si „lumina calda“. Contrast fortat. Ma zgarie la pupila si imi anihileaza ideea. 2. Contrastul fortat (intentionat sau nu), continua si in ceea ce priveste echilibrul imaginii. Stanga jos e plina de vorbe si dreapta sus e plina de culoarea vantului turbat. 3. Titlul „Andante“ (lalaiala) sta sa cada de pe o foaie in care culorile se invartejesc cu o furie nebuna. Imaginea e simpatica, are forta, prima data cand am vazut-o n-am urmat indicatiile Magisterului si n-am filat-o usurel ca la poker – pur si simplu am deschis-o brusc. Mi-a venit sa zbier. E puternica, m-a impresionat. Insa n-a reusit sa-mi dea sentimentul de „Andante“ nici de frica. Contrast fortat. | |
| = cate ceva despre subiectivitate (-ism) | liviu dascalu [25.Oct.03 18:36] |
| In ziua in care am "citit" aceasta poezie vizuala, eram intr-unul din rarele mele momente de seninatate, poate chiar fericire. Cu acesti ochelari ai vrajitorului din Oz am vazut lucruri minunate, aici. De regula, port ochelari cu lentile heliomatice, si vad totul in gri. Asa ca, Brasoveanule, iti doresc numai bine, si intalnire grabnica de tot cu Vrajitorul din Oz. | |
| = la a treia "lectura" | liviu dascalu [26.Oct.03 20:35] |
| Am asteptat sa vina o zi in care sa fiu mai degraba prost dispus, si sa vad cum se prezinta poezia ta in aceste conditii. Ei bine, am refacut, cu "soricelul", acelasi traseu. Sunt foarte mirat. Sincer, eram destul de sceptic. Imi aduc aminte de testul cu culori, Rorschach, sanda deme ne-ar putea spune mai multe despre asta; culorile albastru, rosu, verde, galben sunt culorile esentiale, cele care trebuie alese primele din cele opt ale testului; orice absenta a celor patru culori din preferinte semnaleaza un dezechilibru afectiv, o angoasa, o frustrare etc (stari afective negative). De aceea, spun ca imaginea ta e de un optimism incandescent. Andante. Tandretea ca stare afectiva conotata de versurile tale a fost anticipata in prima mea reactie, la vederea culorilor, apoi. Echilibru perfect intre categoriile diferite de semnificanti. Din nou spun: capodopera. Si basta. | |
| = Atitudine de Magister | George Brasoveanu [26.Oct.03 22:32] |
| Asa Dascale, da din coada vartos si fii consecvent in parerile tale. Proaspat convertitul e mult mai dintos. O sa caut o modalitate sa-ti trimit oracolul lu`sora-mea de cand era in clasa a IV a generala. Gasesti acolo si poezie si poze cate vrei, rugamintea e sa faci un comentariu la opera asta, probabil ca tot visual poetry ii zice. Mai vazusem pe undeva o chestie cu bilute de sticla, magistri si cu tine. Nu mai stiu unde si nu mai stiu daca faceai tu aluzia sau te peria alt poet, da` nu cadrezi cu personaju` sub nici o forma. Iti recomand sa citesti operele lui Paunescu pentru a te specializa in genul pe care ai inceput sa-l promovezi. Mult succes si multe stelute. | |
| = George si Liviu | Neisa Conta [27.Oct.03 09:43] |
| George, constat cu bucurie nu numai c-ai ridicat manusa, dar ai mai si aruncat inca vreo doua de la tine catre altii, asa ca sa fie, sa nu ne plictisim p-aici in asteptarea febrei creatiei. :) Fie! Inteleg asadrar din comentariul tau numarul unu (dupa al meu), cum ca ti-a cauzat putin intalnirea cu postmodernismul, rezultand din asta niscaiva echimoze prin partile (considerat teoretic) superioare. Prin afirmatia asta ai desenat deci spatiu cadru in care ne invartim cu discutia noastra... Sa vedem ce avem aici in lumina omului lovit miseleste (zice-se) de catre nemilosul postmodernism: 1. Zici tu cum ca "Culori reci (verde, albastru, mov) si „lumina calda“. Contrast fortat." Tin sa te anunt ca ultima oara cand am verificat semnificatia cromatica, violetul NU era considerata o culoare rece. Daca stai sa-ti bati putin capul cel lovit, vei constata cum ca violetul este compus din rosu si albastru, asadar cam depinde de dozajul de rosu si respectiv albastru ca sa decidem daca respectiva combinatie inclina mai mult spre cald sau rece. In cazul de fata, te voi ajuta eu: inclina spre rosu, asadar ACEST violet este culoare calda. Asadar balanta este echilibrata in materie de contrast cald-rece. 2. Apropos de "Contrastul fortat (intentionat sau nu), continua si in ceea ce priveste echilibrul imaginii. Stanga jos e plina de vorbe si dreapta sus e plina de culoarea vantului turbat." Afla si tu ca o lege fundamentala a compozitiei imaginii exact asta spune: pentru echilibru, trebuie sa existe un contrabalans jos-sus si stanga-dreapta, care poate fi realizat fie prin culoare fie prin text (deci centre de interes). In cazul de fata, textul din stanga jos contrabalanseaza "nebunia" cromatica din dreapta sus. 3. O sa-ti citex din DEX semnificatia cuvantului ANDÁNTE (adv): (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu o mișcare rară, liniștită. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o ) compoziție muzicală concepută în această mișcare. – Cuv. it. Poate tu folosesti un dictionar cu totul si cu totul personal. Acum referitor la cel de-al doilea comentariu al tau: e interesant, mai ales ca aparent ai inceput ca de dragul polemicii sa te contrazici pe tine insuti. Anume, in finalul primului tau comentariu zici asa apropos de "opera" de fata: "E puternica, m-a impresionat." Dupa care, in incercarea ta de a demola un fost camarad de reduta (desi ar fi trebuit sa va invete la scoala ca sa nu lovesti intr-un om iesit proaspat din convalescenta), sustii ca: "O sa caut o modalitate sa-ti trimit oracolul lu`sora-mea de cand era in clasa a IV a generala. Gasesti acolo si poezie si poze cate vrei, rugamintea e sa faci un comentariu la opera asta, probabil ca tot visual poetry ii zice." Inteleg totusi ca si oracolul soru-ti pe tine te impresiona prin forta, pentru ca altfel nu-mi explic cele doua afirmatii contrare apropos de umila-mi prestatie. Imi si inchipui surasul tau de bondar multumit recitindu-ti paragraful cu pricina. Iarasi, asta fiind in ton cu atitudinea ta generala de cand ai intrat pe sit: superioritate pe toata linia, cine mai e ca tine... ascuns confortabil in spatele unui pseudonim, deoarece numele real provine dupa toate probabilitatile din presa scrisa (si deh, cu ala te cunostea lumea, nu puteai sa-ti permiti sa te dai in barci p-aici la apa mica), te consideri un fel de Zorro al acestui "bazar" (dupa cum tu insuti il numesti). Mi te adresai mie la un moment dat astfel: "Nu te cunosc si imi esti total indiferenta ca persoana fizica. Din punctul meu de vedere pe poezie.ro exista doar imaginea unor cuvinte care exprima niste idei. Toate actiunile mele din acest site se refera la cuvinte si idei, altceva nu ma intereseaza. Mi s-a atras atentia ca dincolo de vorbele astea exista niste oameni. Eu personal as vrea sa uit chestia asta si sa am de a face doar cu ideile. Insa data fiind experienta trecuta in viitoarele discutii voi incerca sa pastrez o tonalitate mai joasa." Se pare ca nu prea ti-a reusit asta, si nu ma refer acum la persoana mea, ci mai ales la "casunatul" tau pe Magisteri. Una peste alta, ce sa zic, n-am nici o problema cu polemicile (in special ale altora), chiar ma amuza in masura in care excesele nu frizeaza ridicolul sau atacul sub diversele centuri. De asemenea, dupa cum ai vazut, imi plac dialogurile pe teme artistico-filozofico-poetico-ce-mai-vrei-tu. Cu un singur amendament: mai coboara frate de pe micul piedestal din carton presat pe care ti l-ai construit matale in recreatie singurel in garaj, ca altfel vei intampina greutati in relationarea cu restul muritorilor din zona. Te astept in curtea scolii. :) Cat despre parerea mea personala apropos de lucrarea de fata: o consider in continuare putin prea elaborata, (asa ca nu stiu ce sa zic Liviule de chestia cu capodopera, decat ca e interesant cate gusturi diferite sunt pe planeta, si pana la urma nu-i rau ca-i asa, ne-am fi plictisit rau altfel), poate si de aici senzatia ca-i lipseste ceva. Prea mult cateodata poate insemna prea putin! Inca o data, multumiri de vizite si pareri. | |
| = Nesei si lui Georgica | liviu dascalu [27.Oct.03 13:37] |
| Neisa, da' nu te supara, draga, de George Brasoveanu. Pe mine ma amuza in toata regula. Poate ca nu e pios sa razi de nebuni, dar e, ma rog, firesc. In Iasi era unul care se suia frecvent pe o statuie a lui Stefan cel Mare, si de acolo admonesta trecatorii care il bagau in seama. Trebuie sa tii cont, ca dintre toti nebunii care m-au atacat, George e cel mai -sau chiar singurul- simpatic. O face, macar, cu umor, mai mult sau mai putin intentionat. Altii fac dovada unui umor cosmaresc ce imi strepezeste neuronii. Apoi, nu sunt iesit din convalescenta. E drept ca uneori starile de beatitudine, de fericire calma, de seninatate, de care vorbeam in subsolul acestei poezii, te-ar putea duce cu gandul la asta, dar nu e adevarat. Daca m-ai urmari cu atentie pe site, ai vedea ca sunt cat se poate de in forma. PS George, nu mai repeta ca am fost colegi la Socola, ca nu-i adevarat. | |