| = galben cu indigo | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| l-am mai citit. stiu sigur. tot la tine. acum cateva zile. a fost sters?:) placut si atunci. daca n-am avut ocazia sa-ti spun atunci, iti zic acum. | |
| = In rest: magnific1 | Silvia CALOIANU [20.Oct.03 02:21] |
| Mi-a placut foarte mult chiar! Ceea ce as desprinde, sa-ti spun ca nu ma aranjeaza in textul tau, ar fi expresia "genunchii STANGI". De ce anume "stangi"? In rest: magnific! | |
| = Placerea lecturii e re-lectura | Nicolae Mihai Popa [20.Oct.03 03:47] |
| In fața unor astfel de texte trebuie să stai mai multă vreme, concentrat la maximum, revenind pe unde ai mai trecut, radiografiind necunoscutul... S-ar parea că e: mai presus de ochiul privit printre degete, or, eu trăgeam încă o dată la indigo scările anotimpului pârguit în spirală... | |
| = plutire de înger | ioan ravel [20.Oct.03 11:32] |
| desigur căderea toamnelor înalță trepți nebănuite amirosind a miere și cuișoare în spirale amețitoare ochiul privit printre degete ca și când degetele ar fi fost coroana arborelui cosmic căruia căderea de frunze ar fi permis pământeanului să zărească plutire de înger... | |
| = si totusi au ramas | Geta Adam [20.Oct.03 16:50] |
| A avut alta forma, alt miros, alt sunet. As zice ca sunetul initial zbura mai bland, mai liber. Cel de acum creeaza impresia de ceva comun. Finalul mi-a placut tare mult ”trăgeam încă o dată la indigo scările anotimpului pârguit în spirală” | |
| + foșnete pe deasupra toamnei | Monica Mihaela Pop [20.Oct.03 17:06] |
| Din pricină de șapte provizoriu, urcând pe scările anotimpului pârguit, agăț îm vârful spiralei un descântec de stea, aurie precum nisipul din care cresc curcubeele foșnitoare ale toamnei. | |
| = privilegiat | Alexandra Alb [20.Oct.03 18:35] |
| "Eram un zbor deasupra tomnei" și iată cum poezia debutează atractiv, iar ideea de a "trage la indigo scările anotimpului" e sublimă! Trebuie să fii un privilegiat ca prin mintea ta să se perinde astfel de imagini... | |
| = parere | Pop Serban Rares [20.Oct.03 18:52] |
| mie mi s-a parut un pic incurcat. cuvinte complexe, multa actiune intr-o simpla fiintare a unei povesti de dragoste. sa fiu cinstit nu am prins mesajul... mea culpa | |
| = Victoria, Silvia, Nicolae, Ioan, Geta, Monica, Alexandra, Șerban... | Florin Andor [20.Oct.03 23:13] |
| Victoria Nichita, ai reținut bine ... a fost o formă neîmpăcată cu mine și am lasat-o să-și găsească forma, după sugestia lui Horia ... mulțumesc pentru nuanțele sufletului tău... Silvia, m bucură faptul că ți-a plăcut ... pe de altă parte am simțit expresia la care te referi ca o accentuare contopind inimi două către o iubire universală ... mă iartă dacă așa a trebuit să fie ... mulțumesc pentru aplecare asupra versificărilor... Nicolae Mihai Popa, mulțumesc pentru cuvinte și timpul pierdut din pricină de Num Lock accidental :) lăsând sufletul a găsi o CALE printre versificări... Ioan Ravel, frumos și delicat picuri în auz chiar și căderea toamnelor ca o mirare a ceea ce ești, octombrie ... mulțumesc pentru ochii deschisi a plutire... Geta Adam, nuanțele și-au dobândit libertăți în spirale ... cu pași comuni căutând LUMINA mulțumesc pentru trecere... Monica Mihaela, steaua e a curcubeelor foșnitoare de toamnă gustate pe îndelete de simțuri scorpionice trase la indigo ... mulțumesc pentru nisipul crescând șaptele provizoriu... Alexandra, privilegiați pentru faptul că existăm în acorduri simple, unice ... lăsăm strunele să-și găsească rezonanța acelui mereu început ... mulțumesc pentru cuvinte aproape... Pop Serban Rareș, prea multa acțiune pe care ai văzut-o era de fapt o planare lină a sufletului în stare de curcubeu ... mă iartă pentru nuanțele personale și imagini privind printre degete lumina ... mulțumesc pentru timpul pe care crezi că l-ai pierdut citind versificările ... numai bine... | |