| = de citit | Nicolae Tudor [27.Sep.03 20:19] |
| « Adu-mi hainele, dragă, și ultima carte »- iată cu ce a plecat Poetul în lume. ...« voi vâna mulți îngeri, ce vrei » Există o pictură în care un bărbat se luptă cu un înger- il obligă să-l ia în seamă, să-l vadă. Ce să facă el cu îngerii, că nu-s de mâncare ? ...“aproape că nu se mai vede în cer, se duce vânătoarea, iar tu tot mai mă deschei la nasturii sentimentali din răputeri »- Ca întotdeauna femeia- (carnea !) - ne VREA pentru ale sale. Cea mai mare parte din EA n-a înțeles niciodată sufletul marilor spirite. Degeaba mai varsă apoi din răsputeri nasturi de lacrimi ! Poate că lacrimile varsate pentru noi sunt darurile cu care înfrumusețăm fiecare Cerurile ! Când îmbătrânești -fără nici o boală- nu mai ai putere pentru vânătoare, dar când ești în putere, vei fi “învinuit » dacă nu ai fost în stare. Viața este o permanentă « vânătoare » și rar ne putem permite tihna sentimentelor. ” Acum înțelege, s-a făcut noapte” –îi zice… Un fel de : am îmbătrânit, mi-a slăbit vederea, lasă-mă să caut îngerii, ca Don Quijote morile de vânt, lasă-mă să-mi îndeplinesc destinul.. Dar... există îngeri? Pot fi ei vânați ? Poetul este obsedat de cuvântul « înger », îl bănuiește în toate, se luptă cu visele, cu închipuirile. Cred că Ingerii sunt următoarele sale creații – “ultima carte”. | |