| = nu fi obraznic | dan dachin [24.Sep.03 20:04] |
| "Cel de-al doilea tip este reprezentat de omul ce se limiteaza si se multumeste cu aria sa de cunoastere- pe care aspira sa si-o aprofundeze necontenit" ai aici filosofule o lipsa de logica teribila(cum spui ca se limiteaza si se multumeste cu aria sa de cunoastere, iar apoi spui ca aspira sa o aprofundeze?) crezi ca e totuna sa fii cinic ,ateu si filosof? de unde pana unde ai scos treaba asta cu mistificarea neputintelor si transformareaa lor in credinta?unde e credinta daca nu incerci sa strabati orizontul? draga Florine sau cum te cheama sa nu mai faci afirmatii cat traiesti tu despre superficialitatea altora cata vreme tu dai pe langa,cofunzi notiuni, incurci idei si rationamente | |
| = cuvintele minate | Dan Mitrut [24.Sep.03 20:19] |
| eu un text propagandistic in lumina cuceririlor stiintifice a secolului al XIX-lea, cand .... ah, mai bine ma abtin. oricum cea mai aberanta, daca se poate zice asa, afirmatie din tot noianul de afirmatii de aici e: " Filosoful indreapta atentia catre valorile umane si chiar prin cinismul sau apropiat de nebunie poate sa compenseze tendintele sufocante ale laturii stiintifice-pragmatice ori artistice- mistice. El este cel care il intoarce pe om spre el insusi atunci cand, acesta se simte pierdut si singur. El este cel care transforma omul in centrul universului, inlocuind neadevarurile cu intrebari si dileme !" nici un filosof nu a facut asta pana acum, imi pare rau ca trebuie sa spun asta. intoarce-te macar la Blaga: "Eu nu strivesc corola.." | |
| = re: dan dachin ; dan mitrut | Florin Opran [25.Sep.03 04:14] |
| In primul rand va multumesc ca mi-ati comentat textul. Am luat in seama observatiile voastre si am constatat ca nu v-ati preocupat sa intelegeti ceva inainte de a emite idei sau comentarii pe aceasta tema. Domnul dan dachin () : Nu intentionez sa ma cert cu nimeni. Ti-am comentat o poezie, am spus ce nu-mi place – punctand cateva chestiuni in modul cel mai obiectiv si speram sa iei in considerare acest comentariu intr-un mod constructiv. De altfel pe acest site este important sa ne recunoastem greselile pentru a putea inainta si progresa. Am fost surprins sa constat ca te-am suparat intr-atat incat sa reactionezi violent impotriva unui text (sau mai degraba autorul textului) pe care e limpede ca nu l-ai inteles. Sper insa ca-mi vei ierta ‘obraznicia’… Dan : “Se multumeste cu aria sa de cunoastere” inseamna ca acorda importanta cunoasterii empirice, pe care decide sa o aprofundeze necontenit . dincolo de acest fel de cunoastere exista multe altele carora nu le da importanta. Astfel, se limiteaza la ceea ce vede.. la un orizont- o raza a cunoasterii ingradite. A aprofunda nu inseamna a extinde ci a detalia !... daca vrei gandeste-te la un om cu o lupa. El priveste/ studiaza o suprafata restransa in cele mai mici detalii… Apoi ma intrebi daca e totuna sa fii cinic, ateu ori filosof. Tu ce crezi ? Oare am pus semnul egal intre ele sau am lasat sa se inteleaga ca sunt interconectate ? Negarea pozitiva, constructiva ii caracterizeaza atat pe cinic cat si pe ateu, Intrebarile, indoiala, ratiunea sunt caracteristici ale ateului si filosofului… iar in mod pe care eu il gasesc absolut fascinant filosofia este de multe ori arta de a fi cinic si a ajunge sa reconstruiesti ceea ce incerci sa… darami (sau mai degraba sa perfectionezi)… Ma mai taxezi inca o data : > Speram ca macar acest lucru sa-tzi fie clar… neputintele, frustrarile oamenilor genereaza nevoia de divin. Ce putea fi oare fulgerul pentru omul primitiv ? tot ceea ce e neinteles se ascunde sub numele unui zeu, unei puteri supranaturale ce are tendinta de a-i oferi omului protectzie…orizontul real al cunoasterii se plafoneaza astfel in spatele unor mituri… Si totusi, daca in continuare consideri ca fac confuzii, incurc notiuni si ratzionamente, daca cuntiunuu sa fiu un filosof lipsit de logica te invit sa mi-o spui si sa-mi explici unde gresesc. Te asigur ca daca ai dreptate imi voi asuma greseala si nu te voi contra orbeshte ! Domnul Dan Mitrut : In primul rand, te rog, nu te abtine intrucat nu e cazul. Sunt gata sa te ascult daca ai ceva sa-mi semnalezi ! Am fost insa linistit sa aflu ca cea mai “aberanta chestie” (“din noianul de afirmatii” aberante, desigur) e o constatare cat se poate de fireasca pe care nu vad de ce o consideri neadevarata. Te rog insa sa-mi explici. imi cer scuze insa nu intzeleg care e problema pe care incerci sa mi-o semnalezi p.s. : inainte de un nou comentariu va rog sa recititzi cu atentzie textul si sa-mi acordatzi (macar) premiza de nevinovatzie… dupa tonul pe care l-atzi arborat amandoi nu pot sa intzeleg decat ca sunt un caz fara sperantza. :) | |
| = centrul universului | Dan Mitrut [25.Sep.03 13:08] |
| nu, nu o lua chiar asa. dar stii, atunci cand in texte se fac afirmatii caregorice care privesc lumea, istoria, gandirea, credinta, atunci devii atent si incerci sa citesti cum se vede lumea prin ochii celui ce scrie, pentru ca poti avea surpriza, daca citesti atent sa gasesti ceva care sa se lege de propriile tale experiente, si uite asa, din aproape in aproape, faci un pas spre Mirare. in cazul tau, faci multe afirmatii deplasate, fata de tot ce se stie pana acum. na, o fi un nou sistem de gandire, nu contest, dar trebuie bine argumentat daca tot o faci. filosoful nu il intoarce spre om spre el insusi, pentru ca nu ii ofera solutii de viata. nu stiu cum intoarce filosofia spre el insusi pe omul de la tara care are un sistem mai avansat: nu are nevoie de filosofie, pentru ca poseda o intelepciune milenara bine verificata. asta o data. a doua oara ar fi ca, filosoful nu a inlocuit vreodata neadevaruri. unul dupa altul, orice sistem s-a dovedit deplasat fata de mersul realitatii imediate. ce sa vb de mai dosnicele cotloane ale ei, unde filosofia a cedat in a mai avea pretentia ca poate spune ceva. omul pus in centrul universului,iata o greseala care duce umanitatea de rapa. stii de ce? in interiorul sau omul nu are nevoie de intrebari si dileme, ci de raspunsuri. afirmatiile tale privitoare la credinta, iarasi deplasate. recomand Eliade, iarasi, la fel ca lui Serban G. in rest ce sa zic. ideile sunt oleaca dezlanate. trebuie mai condensat si mai clar. cu respect, Magul | |
| = re: Magul | Florin Opran [26.Sep.03 02:36] |
| In primul rand observ ca ai tendinta de a face o critica foarte stricta, marginita la punctul tau de vedere. Probabil ca ideile si viziunile noastre sunt diferite insa asta nu inseamna ca in mod categoric unul dintre noi greseste. Este o chestiune de perspectiva si sincer nu (cred ca) imi place perspectiva ta. Poate ma inshel insa ai tendinta de a aseza lucrurile pe criterii, sabloane si structuri clasice. Nu intentinez sa fiu un original ci sa scriu ceea ce ma defineste. Cred, insa, ca daca transpunem pe hartie in mod fidel modul nostru de gandire si ratiune ajungem la o originalitate ce poate usor sa intre in conflict cu viziunile clasice. Imi atragi atentia ca trebuie sa fiu mai explicit, sa imi ordonez ideile mai clar si sa condensez concluziile. E posibil sa ai dreptate iar in cazul acesta voi avea grija sa imi perfectionez stilul. Sunt absolut de acord ca intr-un final claritatea releva talentul epic/liric al acriitorului asa ca o sa acord atentie observatiei tale. Apoi spui ( iata un mic diferend :) ): “omul pus in centrul universului,iata o greseala care duce umanitatea de rapa. stii de ce? in interiorul sau omul nu are nevoie de intrebari si dileme, ci de raspunsuri. ” Dupa mine omul este ingrozit de raspunsuri. Le cauta fara incetare insa cel mai adesea le ocoleste prin neadevaruri. Intr-adevar, potzi din nou sa sari la gatul meu :) insa pentru mine religia e un neadevar, o masca a frustrarilor si neputintelor- o dovada a naturii slabe a omului, daca vrei. Consider ca pt multi raspunsurile sunt prea dure pentru a le face fatza. Itzi voi da un exemplu: Intrebarea/dilema :Ce urmeaza mortzii ? Raspuns : NIMIC E un raspun inacceptabil pt multzi oameni, prin urmare aceasta intrebare ramane o dilema, o problema fara raspuns… Nu vei fii deacord cu mine insa eu apreciez aceasta punere a omului in centrul Universului… din prisma noastra se inlantzuiesc toate ideile, legile, situatziile. Toata partea de univers pe care azi o cunoastem are centrul pe Pamant- astfel ca pentru mine Pamantul este centrul Universului- iar asta, pt a evita cine shtie ce confuzii – potzi sa o iei ca o metafora… Imi spui apoi ca “in cazul tau, faci multe afirmatii deplasate, fata de tot ce se stie pana acum” . Nu imi propun sa fiu in acord sau in dezacord cu “cele ce se shtiu pana acum” . In orice caz, in filosofie ce se shtie ? Pentru mine filosofia este o stiinta ce nu isi permite sa minta, iar atunci cand nu stie (cel mai adesea) emite ratiuni, creeaza intrebari (ajutatoare uneori), si emite teorii. Ce fac eu ? in mare parte emit teorii. Probabilitatea unei teorii nu atinge niciodata 100%. Eu insa consider probabiltatile… de exemplu sansa de a exista un Dumnezeu asa cum il credem noi este 1 la.. in(de)finit. Eseul meu este intitulat “Teoria cercului” – si astfel emit idei, teorii si probabiltati. De gresit nu gresesc intrucat toate chestiunile mai radicale sunt ori foarte probabile ori cu desavarsire imposibil de probat/ contestat… In definitv sunt idei care ma reprezinta. Aceasta este pentru mine filosofia… “o fi un nou sistem de gandire, nu contest” Eu contest !... crede-ma ca nu am fondat noi modele de gandire si ca mare parte din ce am spus (presupun) a mai fost spus sau macar gandit si de altzii inaintea mea. “nu stiu cum intoarce filosofia spre el insusi pe omul de la tara care are un sistem mai avansat” imi spui in replica la afirmatzia mea cum ca “filosoful il intoarce pe om spre el insusi” problema este ca omul de la tara reprezinta o existenta statica. Evolutia la el este neglijabila. In text eu faceam acea afirmatie in raport cu fenomenul de evolutie (care poate fi stiinta, arta, literatura, etc). si intr-adevar, in acest curent al evolutiei omul are tendinta sa se piarda… filosoful, din punctul meu de vedere, ii aminteshte ca e om, ii aminteshte sa se gandeasca la el insusi, la originea si locul sau…. Poate ca acum m-am facut mai bine intzeles… “filosoful nu a inlocuit vreodata neadevaruri. unul dupa altul, orice sistem s-a dovedit deplasat fata de mersul realitatii imediate” de acord cu a doua parte: “unul dupa altul, orice sistem s-a dovedit deplasat fata de mersul realitatii immediate” eu afirm ca filosofia este pusa adesea in situatzia de a inlocui neadevaruri cu adevaruri sau cel mai adesea dileme, intrebari, teorii, probabilitati. Intr-un fel filosofia este o stiinta exacta care nu spune nimic exact, shi asta o face adevarata… filosoful e un om care gandeshte si reactzioneaza in mod lucid- prin asta difera de multe categorii de oameni si prin urmare se gaseste adesea in situatzia de a darama “neadevaruri” lasate acolo din neglijenta, teama, neputinta… p.s. : am mai observat ca itzi expui ideile si comentariile sub forma de verdict, ca pe adevaruri unice, implacabile . este un fel de arogantza care te predispune spre gresheli destul de grave… imi spui (nu numai mie) ca fac afirmatzii deplasate shi confuzii. Sfatul meu este sa pui verdictul dupa ce tzi se ofera explicatzia… daca un text sau altul nu itzi place potzi foarte ushor sa o spui si sa argumentezi. Nu uita ca ceea ce ai tu de spus este o parere, o varianta… mare parte din cele pe care mi le-ai reproshat la acest text, insa, mi se pare ca sunt ori diferende de idei si viziuni ori neintzelegeri si confuzii din partea ta cu respect, shi eu. | |