= felia decisiva | Paiu Constantin [06.Sep.03 19:24] |
ideea din primele versuri este absolut fascinanta, tu stii ca-mi plac expresii de genul asta. nu-mi pot imagina decat ca elementele din decor, cum ar fi morile, norii, pasarile, etc, sunt personajele unei carti, in care probabil ca va regasiti si voi intimp ce o priviti/cititi. nu inteleg de ce fluieri a paguba, desi cu siguranta ai pierdut ceva, probabil o bucata de suflet. nici cu hotii nu-nteleg ce e, sau cum fac ceea ce fac. asta-s eu, tai poeziile in felii si ma servesc doar cu ce-mi place. iar pentru primele doua versuri meriti o mica atentie simbolica mea! | |
= nu fac inutil asa | Trușcă Elena Cristina [06.Sep.03 19:55] |
andrei, tu scrii rar, dar o faci bine, banuiesc ca esti foarte pretentios tot ce pot sa spun ca n-am mai citit de mult o poezie care sa-mi placa asa de mult si-mi pare rau ca alooper mi-a luat-o inainte ;-), dar trebuie sa te pedepsesc si eu cu o stea | |
+ nu fac inutil asa | Trușcă Elena Cristina [06.Sep.03 19:56] |
ups, am uitat exact esentialul ;))) | |
+ pentru că era toamnă, oricum | Alina Manole [07.Sep.03 00:16] |
Poemul tău își întinde aripi de la minus la plus infinit, într-un spațiu definit de axe ale tăcerii, intersectate, uneori, de un timp corpuscular. Ascult cum cad păsările, molcom, de parcă aerul - sau poate norii aceia de ploaie - ar susține o densitate aparte a luminii. Pentru că era toamnă, oricum. Un poem frumos, translucid. PS. Cine sunt hoții de cuvinte? | |
= > Alma | Andrei Horia [07.Sep.03 00:32] |
Hoții de cuvinte sunt acei oameni, poate prea rari, în prezența cărora uiți că știi să vorbești. Sunt acei oameni care te învață să asculți tăcerea. | |
= Andrei | MARILENA MIHAI [07.Sep.03 17:27] |
De multe ori ascult.In jur cad frunze,se grabesc oameni.Aici e zbucium in cateva cuvinte frumoase.Si era toamna... | |
= hotii.. | Sandra Joanta [04.Nov.03 00:42] |
am sa tac in continuare. vei intelege. | |
= nimeni | Eugen Suman [12.Sep.03 22:15] |
finalul este foarte foarte bun. mi-am imaginat o atmosfera molcoma, la o cafea, o atmosfera ce valideaza absurdul, cu simturile amortite ce accepta orice mori de vant nori de ploaie mai multe lucruri decat incap normal intr-un apartament ... "nimeni dar absolut nimeni nu avea nevoie de așa ceva " | |