| = placut | ion amariutei [22.Aug.03 21:30] |
| frumos argumentata ideea ca moartea da adevarata valoare vietii, cateva imagini proaspete: *campanie de reeducare/a minunii*, *îngerii se ascund în lumină* strofa 2. mi se pare putin lungita si cu un iz de satira cam uzata: *Paparudele sfîrșitului de mileniu*, *cartierul chinezesc numit/Craiovița – Nouă* finalul recupereaza ideea oferind o rezolvare clara, bine inchegata | |
| + "Moartea, protectoare misterioasa"... | Silvia CALOIANU [23.Aug.03 02:15] |
| Vad ca pe un leitmotiv expresia "mă lăfăiam singur pe orizontul / săpat în trupul pofticios al acestei /confortabile himere". Pare sa fie ipostaza in care te comlaci, in care te poti supune - nestingherit - diverselor experimente si autoanalizei. "Moartea" apare - in aceeasi oridine de idei - pentru a reprezenta aspectul metafizic. Astfel, inteleg eu, si frumoasa metafora: "hăituit ca un vînat de lux, / mă împrietenisem cu moartea, / protectoarea mea misterioasă." Mi-a placut sa ma pierd prin atmosfera poemului tau, imi place cuml-ai construit, ce spui si cum spui... | |
| + Vulpe vinator | Radu Tudor Ciornei [23.Aug.03 09:39] |
| Tovarasul meu de suferinta, vad ca ne saruta aceeasi muza . Buna poezie. Mare. Azi vad ca tu pui vinatul, eu aduc vulpile...mai ce functioneaza telepatia asta ;)) | |
| + rebuturile lui Dorun | Anca Veronica Anghel [25.Aug.03 11:21] |
| Dorun poemele tale transpira un anume fel de tristete. Daca ti-as spune ca imi pari un Bacovia in versiune contemporana ti s-ar parea exagerat ? Da, un Bacovia in versiune olteneasca "Ca o imensă plantă carnivoră, cerul ne înghițise pe toți ." Versurile de mai sus vorbesc de un cer inghititor, nu de unul de plumb ( precum cel bacovian), dar atmosfera data este la fel de apasatoare. Anca Veronica Anghel | |
| = asdf | Tudor Negoescu [25.Aug.03 11:45] |
| Stimate asdf de peste mări și țări, am renunțat de mult la poezia pură,sufocat de această realitate aberantă, impotmolit in traseele veșnicei noastre tranziții. De aceea apelez la multe ironii si autoironii cu gust amar,uneori îndoielnic. Multumesc pentru comentariu! dorun | |
| = să iertăm, dar să nu uităm! | Tudor Negoescu [25.Aug.03 11:57] |
| Himera, iluzia au rămas singurele noastre bunuri palpabile...plus surogatele acestei vieți trăite la maxx, Sireno! Să ne bucurăm că încă mai viețuim și să nu uităm... să iertăm, dar să nu uităm! Mulțumesc pentru vizită și apreciere! dorun | |
| = VOM MURI ȘI VOM VEDEA! - Nexus | Tudor Negoescu [25.Aug.03 12:39] |
| Doctore Nexus, suferința de care amintești, și care ne leagă precum un cordon ombilical, este, am constatat pe propria-mi piele, benefică pentru poezie. Parafrazînd un fel de clasic, aș zice: Din suferință se nașze progresul(poetic)! VOM MURI ȘI VOM VEDEA! Mulțumesc pentru consultația acordată! dorun | |
| = erată , Nexus | Tudor Negoescu [25.Aug.03 12:51] |
| nașze se scrie și se citește, de obicei, naște. Scuze | |
| = DOMINIQUE Sînt cîțiva morți în oraș, iubito. | Tudor Negoescu [25.Aug.03 13:15] |
| Dominique, vrem, nu vrem, cu toții sîntem bacovieni, într-un anume moment al existenței noastre. El, cu tristețea lui bolnăvicioasă, e de neegalat însă. Să te duci la iubită și să-i transmiți știrea, voind s-o cucerești,: Sînt cîțiva morți în oraș, iubito...Numai la porniri erotice nu se gîndea iubita lui la primirea acestei vești. Multumesc pentru comentariul tău avizat, de-a dreptul măgulitor. dorun | |
| = racla | Stefana Daos [28.Aug.03 22:46] |
| minunat versul "sfintele moaste ale cuvantului moarte",insa pe langa intensitatea lui,ceea ce urmeaza pare cumva strident,inadecvat, dar poate ca stiu si eu...principiul contrapunctului a avut intaietate... "ocupasem abuziv, fara forme legale/un intreg palier de intuneric", strasnic! vers iarasi, dar se reia inutil , parca in"jilavul culcus de intuneric al ratarii" ;"ma imprietenisem cu moartea" as zice ca e uzat si oricum prea explicit. de placut,insa, mi-a placut poemul, ca si "exercitiile de stil", dealtfel. se pare ca n-am incotro si va trebui sa mai starui pe pagina asta,caci "ca pe niste tablouri dragi dintr-o casa in flacari mi-am smuls amintirile"- iertare daca nu am citat exact preafrumoasele versuri | |
| = Ștefana Daos | Tudor Negoescu [17.Sep.03 15:07] |
| Ai pe undeva dreptate, dar nu urmăresc să poetizez viața și aceste trăiri extreme, uneori violente. Dacă te uiți în jur, de vreo 20-30 de ani încoace nu se mai poetizează ci se umblă cu fel de fel de deconstructivisme, se prozaizează mult în textele poetice. Suavitățile sînt, pe rînd eliminate... Asta e viața...mulțumesc pentru vizită și comentariu! | |
| = ''incepusem si eu, in sfirsit, sa traiesc'' | Gabriela Lacatus [17.Sep.03 17:21] |
| Ca de obicei, intrind pe pagina ta ramin fara cuvinte. Asa incit, pentru inceputul poemului tau am doar un....''daa'', iar pentru final, avind in vedere ca l-am primit intr-o zi speciala pentru mine, o zi simbolica, in care ''Mă-nghesuiam de-acum, prinsesem curaj; începusem să-mi dau coate cu devoratorii de aurolac, cu devoratorii de publicitate, cu trepădușii, cu îngerii triști, trași pe linie moartă. Începusem și eu, în sfîrșit, să trăiesc.'' - nu pot sa spun decit...DA. | |
| = Gabriela Lăcătuș | Tudor Negoescu [18.Sep.03 15:47] |
| Chiar că nu mai știam nimic despre tine, Gabriela (despre tine și despre poemele tale de dragoste)!Mă bucur să aflu că te-am prins într-o zi specială... și vorba ta, dintr-un poem: Hai să trăim (să avem inspirație)! | |