| + ion toma ionescu | Anca Veronica Anghel [17.Aug.03 05:00] |
| Solemna aceasta afirmatie "venise vremea cuviintei " ca o trezire la viata. Poemul este fascinant. Mi-a placut si "visam umbra unei răni lustruite cu ghiață " Finalul mi-a placut in mod deosebit. Acea despartire a liniei orizontului de linia vietii prin zidul de gloante mi se pare o superba "schiopatare". Eu as renunta la ultimul vers. As lasa cititorul "agatat" de ideea si imaginea sugerata de " "venise vremea cuviintei cu un zid de gloanțe despărțeam șchiopătând linia vieții de linia orizontului " Un text deosebit. Felicitari ! Anca V. Anghel | |
| = Incercuit de linii... | Silvia CALOIANU [17.Aug.03 06:01] |
| Imi place poemul tau, asa cum a fost scris si il vad publicat aici. Consider ca ultima expresie a poemului are menirea de a amplifica la maximum presiunea emotiva: "eroului liric" ii venea "TOT MAI GREU" sa desparta "acele linii", care il "inceruia(U) TOT MAI STRANS". Numai ca, ar trebui sa fie spus la plural: "incercuiaU". Alt sfat, daca vrei sa tii cont: schimba titlul! Nu intotdeauna in acest sens sunt binevenite primele cuvinte ale poeziei! Gandeste-te la "ceva" care sa fie sugestiv si sa atraga atentia...Vreau sa-ti observ textele si neinstelate! :) Acum - noroc de Anca! - , stii doar ca multi dintre noi nu avem timp suficient sa "descoperim" autori necunoscuti, ii citim pe acei pe care ii cunoastem deja sau care sunt marcati cu stelute... | |