| = idealia 000007 | daniela benea [06.Aug.03 19:54] |
| nu mai fi chiar atat de banuitoare. Am spus ca plec azi dar poate n-ai auzit ce temperaturi sint pe-aici ziua... Deci plec pe seara. Scuza-ma ca nu te-am lasat sa ai ultimul zambet cuceritor, nu se face...sa impuscam in cap posibila noastra prietenie,chiar daca tu ai putea spune ca nu e necesara. Acesta ar putea fi sfirsitul mesajului daca n-ar trebui sa-ti spun bravo pentru poezie. ne-auzim peste o luna nu ma face sa-ti mai dau alt mesaj cu bagajele-n mana.Ajungeeee.(glumeam)Pa. | |
| = surpriza "idealia" | Nicolae Tudor [07.Aug.03 02:57] |
| Scrierea ta imi place- sensuri si neintelesuri ascunse dupa cate-un cuvant, un cuvant rupt de tine care-si joaca singur rolul, iar tu asisti si te minunezi odata cu ceilalti. Si, dupa ce luminile se sting, iti ocupi locul si ramai pentru totdeauna in el. Ca si cum ai vorbi despre altcineva, ca si cum tu esti un strain si te miri singur de cele ce pune pe ganduri. Acest stil este profund intelectualizat. La inceput am crezut ca e o concentrare fortata a metaforei, o aruncare a inutilului, o esenta pusa pe tapet cu teama esecului. Dar tu faci asta cu firesc, ca un fel de-a fi, cu maturitate, categoric, si este extraordinar. Nu ma sperie glontul, el este spectacolul si valoarea acesti poezii. Iti trebuie multa putere sa gandesti asa, multa ...arta ! Ma obligi sa memorez « tablourile « tale si sa le expun pe peretii sufletului oriunde m-as afla.. Am expus si eu « ceva », oare, tu... ai... fost ? | |
| = danielei... vacanta placuta! | Irina Sandu [07.Aug.03 15:09] |
| ...Dar sa nu ucidem acum ceva ce nici nu s-a nascut! Am fost putin banuitoare, dar acum mi-a trecut. Multumesc frumos pentru ganduri. | |
| = multumire personala | Irina Sandu [07.Aug.03 15:34] |
| >>> D-nului Nicolae Tudor Nu mi s-a mai intamplat pana acum sa primesc atat de multe laude. Si nici macar nu stiu daca le merit. Recunosc ca dupa ce am citit ce mi-ati scris cu privire la ultimele 2 texte, m-am simtit oarecum stingherita si in acelasi timp uimita de faptul ca reusiti sa ma intelegeti. E lucru care mi se intampla prea rar, de acea imi pare nefiresc. Nu-mi place sa ma plang ca nu sunt inteleasa, dar ma doare cand mi se spune ca se ajunge foarte greu la mine. Oricum cred ca in acest caz este vorba de o cunoastere mai mult intuitiva, imaginativa - sa spunem -, decat una reala. Nici nu ar putea fi altfel. Iar mie imi este suficient sa stiu ca stiti. Idealia | |