| = mai intelepti decat ieri? | Camelia Petre [14.Jul.03 23:01] |
| "venise o zi ca o singura zi" si deja am facut primul salt catre lumea brodata de versurile tale. Curge atat de bine! In singura zi in care timpul si-a condensat toata existenta lui, tu de o parte, undeva deasupra a ceea ce pare a fi lumesc, descoperi calea catre intelepciune. Va veni oare aceea zi in care ne vom trezi cu totii | |
| = Mae | Geta Adam [15.Jul.03 01:09] |
| Infruntarea ispitei? Gasirea Caii adevarate? Moartea trecutului? Cam asta vad eu aici. Si imi place. Singurul vers care nu mi se pare atat de reusit este "si nici nu mai stiu de ce n-am venit", ar trebui scurtat putin, asa cred. | |
| + . | DanTristian [15.Jul.03 12:49] |
| Subtil eshatologic în mare parte acest poem, topindu-se spre final în împăcări cu primarele căderi, reinventând îndrăzneț în ritmul/ritul unor ascunse valențe feminine arhetipul unui pas. Devenită balanță echilibrată pe de o parte de moarte iar pe de altă parte de crucea suferinței, înfiptă în Golgota sufletului, care în sine e o altfel de murire/nemurire. Deși trimiterile par irevocabil biblice găsesc în cuvintele tale o latentă repovestire a omului și îndeosebi a frământărilor femeii. Imaginile prind glas, strigătul lor apune stins, parcă pregătindu-se pentru o altă viață, pe undeva prin căile unor tălpi. Discret, răscolitor, mistuitor... | |
| = mae | ioan ravel [15.Jul.03 17:05] |
| a fost odată ca niciodată, atunci când "venise o zi ca o singură zi", ești în atemporalitate, fapt confirmat și de versurile următoare, ți-ai pierdut trupul și ai regăsit, oarecum primordial, aura sufletului...îți era dor, totuși, de șarpe! | |
| = neoprire | silviu dachin [15.Jul.03 20:01] |
| lacrima cazuta pentru cei care traiesc i fiecare zi... o singura zi | |
| = > tuturor | Mae Stanescu [15.Jul.03 22:30] |
| camelia, sper sa-ti mai faci simtita prezenta prin lumea asta a mea geta, versul era mai scurt, dar eu l-am lungit pentru ca asa l-am simtit mai bine... ioan, silviu, multumesc de prezenta...si filip, cum as putea sa nu remarc prima ta prezenta vizibila pe pagina mea?! multumesc tuturor. | |
| + mae | Luminița Suse [15.Jul.03 22:53] |
| Ma nedumereste versul "si nici nu mai stiu de ce n-am venit", parca e o poarta spre o lume care nu are legatura cu restul textului. Un mesaj cifrat cumva... Nu stiu, poate nu vad eu bine cum s-o incadrez in contextul intregii poezii, foarte reusita, de altfel. | |
| = cu drag | Mae Stanescu [15.Jul.03 23:02] |
| lumi, multumesc mult de trecere...si da, ai intuit bine...versul acela. | |
| = sa nu taci! | diana [16.Jul.03 14:52] |
| \"si nici nu mai stiu de ce n-am venit incepusem poate s-ador sarpele ce tocmai il zdrobeam sub calcai\" dureros de frumos...sublim te descant cu lumina din suflet si nu mai pot spune decat ca versurile poeziilor tale sunt, pentru mine, hrana vie... totusi...dincolo de versuri... se simte ceva... ...de ce taci? Nu vezi cum iti loveste marunt auzul lumina tremuranda si blanda din ochiul dorindu-se de copil? Da, de fapt nu ai cum sa vezi data fiind mana ce-ti acopera inima si clipa si gandul, data fiind incapatanarea cu care te strange (si, Doamne, cat de frumos te lasi chinuita!) si te-mprejmuie: mai esti tu, nu mai esti tu?... Poate(!?) ca e mai bine asa: sa lasam riul sa-si curga linistit valul spre celalat Capat... ... sa nu te superi dar asa te \"simt\" eu cand te \"citesc\" cu drag | |