| = Cer iertare pentru obraznicie! | dumitru cioaca-genuneanu [27.Jun.03 04:17] |
| Poezia e superba dar tot nu-mi pot infrana apucatura de parazit asa ca: cum roseste-o fata mare surprinsa de-un gand pagan ce-aduce calare-un span cu intentii... singulare. | |
| = pe Luna... | Rodica-Hera CHIRIAC [27.Jun.03 04:40] |
| "când tăcea sprâncenele îi erau așa grele încât aterizam pe Lună de urgență" mi-a placut cel mai mult si m-a amuzat teribil! am simtit o usoara ironie in tonul poeziei...oricum fain portretul...:) ultimul vers mi se pare insa a rupe ritmul poeziei, dar poate ma insel... | |
| = * | Cristian Fara [27.Jun.03 05:26] |
| ...da, principiul I ( al nefericirii ): "Fără să știe, fiecare spune ce vrea să audă" consecință: fiecare iubește cum vrea să fie iubit excepție: tot cea ce se supune principiului II... care n-a fost încă enunțat. | |
| + acest fluture de viață | Alina Manole [28.Jun.03 00:11] |
| Iubirea, ca nuanță elegiatică a cifrei doi, există acolo unde bate aripa, tăcerile înfrâng viteze cosmice, el rămâne aici pentru totdeauna, deși afirma pentru o ultimă dată că în iubire spunem ceea ce vrem să auzim. Finalul este acest superb fluture de viață, cu aripi de pe care zborul se ia atunci când le atingi, rămânând doar lacrima cernută perfect printre striațiile iubirii, pură, fără plângere, din care poetul își va țese versul, mereu și mereu, cauțiune vieții: eu îmi retrag din lacrimi plângerea și voi plăti cu versul meu cauțiune cât mai am acest fluture de viață Superb finalul poemului! | |