| = visele aveau aripi? | mihai raluca stefania [26.Jun.03 12:56] |
| visele au aripi...cheie ruginita... undeva-n desert s-au pierdut visele dar noi le putem recera aripile... | |
| = mda | Camelia Petre [26.Jun.03 13:55] |
| mda, poezie usoara..dar frumoasa. Mi-a placut in mod special inceputul, expresiile pe care le-ai folosit. Constatarile care urmeaza sunt triste, dar fac parte din viata. Si totusi, aceea trecatoare... | |
| = trecatoare | Mae Stanescu [27.Jun.03 11:27] |
| tu, tu, tu...cea care umple golul pana la vise! si totusi...trecatoare:) fain | |
| = Încă-umbra | Constantinescu Eugen [27.Jun.03 11:54] |
| Încă-umbra mea vă mulâumește pentru comentarii! Acum voi pleca să prind din urmă...trecătoarea mea! | |
| = zici? | Cosmin Dodoc [27.Jun.03 13:05] |
| Mi se pare putin sacadata, intrerupta la fiecare vers de parca ar porni de nenumarata ori la deal si s-ar intoarce cu coada intre picioare. Sfarsitul insa mi-a placut si mi-a amintit de serile in care stateam si citeam si de fapt nu citeam. Usoara, zici? | |
| = Ușoară și sacadată | Constantinescu Eugen [27.Jun.03 14:01] |
| Da Cheevas, poezia este întreruptă, sacadată, ca și o cascadă în trepte, sărind ușoară, ușoară, peste praguri tot mai spre marea cea mare, mare pe care...mai mult ca sigur că nu o să o văd nici vara aceasta! Și am o ciudă mare pe chestia astaaaa!... | |
| = poezie usoara | Lucian Preda [29.Jun.03 19:29] |
| Daca ai taia un tu pe la final poate e usoara. | |
| = undeva era o vioara | Anca Pepelea [30.Jun.03 13:02] |
| si iata zborul: un zbor asteptat cumva, dorit in ascuns si pentru care orice incercare merita. "si de-abia atunci" -subliniaza desprinderea de pamantesc, "de stanca", de o stare de fapt care doare si e prea tare pentru suflet. acolo, in inaltimea primului pas in aer apare speranta unui nou pamant, mai fertil, mai cald, mai bun "trebuie să mai existe o trecătoare... "punctele de suspensie arata continuarea zborului,care, tragic, in final, se opreste, devine doar un punct. repetarea acestui "tu", un tu al iubirii, al dragostei absolute si purificatoare, este ca o ultima ruga de izbavire si iertare a tuturor neputintelor "Tu, tu, tu, te mai tutuiam eu ", un strigat ce cade tot mai stins din inalt spre abis "respirând încă" , subliniind drumul scurt al zborului. repetitia se regaseste si la abverbul de mod "usor" aducand o ultima imagine a trecerii dincolo de limita, de spatiu si de timp "alungindu-se ușor, ușor peste praguri." | |
| = Secundele de fericire ale...neuronilor | Constantinescu Eugen [30.Jun.03 13:22] |
| Dragă Secundă, Ai merita un buchet de stele pentru acest comentariu din simplul motiv că m-ai ''citit'' cu o precizie de orologiu elvetian. Ai disecat sensul acestei poezii ușoare până la ...milisecundă, in câteva vorve, ce să mai: ai înțeles perfect ce am vrut eu să transmit în această poezie-ușoară! Încă-umbra este expresia la care țin foarte mult în acest text. Ea exprimă mișcare, evoluție dar și perenitatea de moment a dragostei ! M-ai impresionat și îți mulțumesc! Cred că una dintre cele mai mari satisfacții pe care le poți avea după momentul creației este să constați că ai fost înțeles, că nu a fost în zadar... Abia atunci va zambi discret Muza. | |