| = Succes | Andrei Corina [06.Jun.03 21:16] |
| Spre dimineata probabil as scrie ceva mai intelept. Acum, insa, textul proaspat lecturat mi-a furat toate ideile si le-a calatorit in larg, pe mare, fara sa ma intrebe daca si eu voi au ba. E suav. Ador plutirea. Cu atat mai mult cu cat la carma sta un brat de fier si nu ma lasa sa plutesc in deriva. Cat de mult mi-as dori sa-l intalnesc si eu, undeva, candva, cumva ... | |
| + „Sigur am dat save oare?" | Andrei Horia [07.Jun.03 00:43] |
| Printre „șase, douăzeci treizeci" de poezii bune, s-a strecurat un poem bine camuflat în vers alb foarte lung. Mulți l-au catalogat drept proză și au trecut mai departe, neștiind ce pierd. „Nu știu, poate nu voi știi niciodată, prieteni”. Ar trebui să se cheme „poezie&proză.ro”? „O zdruncinătură m-a smuls din amețeala acestei reverii. Recif?”. Nu recif. Muchieșul. At his best. Felicitațiuni. | |
| = alegorie | Kiraly Sandor [07.Jun.03 20:49] |
| Frumoasa alegoria. Unele mici scapari. Geamurile cabinei redeveniră nisip o clipă mai târziu. Perfectul simplu nu prea se folosese in romana literara. Cred ca de multe ori e un frantuzism. Pentru ca stim ca la ei e timpul povestirii. La noi nu. Se foloseste perfectul compus. Tot ce realizez acum este doar e o pretiozitate acest realizez si nu se potriveste cu restul textului. Mai ales ca sunt destule variante "mai poetice". | |
| = perfectul simplu | Guinevere [08.Jun.03 07:10] |
| Sanyi, sa stii ca nu-i chiar asa. Perfectul simplu este si la noi timpul povestirii, mai ales la persoana a treia singular si plural. Si, in afara de el si de perfectul compus, se mai foloseste si imperfectul... si mmcp... Toate trecuturile de fapt :) fiecare unde se potriveste mai bine, si mi se pare ca aici Edger n-a fost prea pretios. | |
| + Sandor anti Edger | Mihai Leoveanu [09.Jun.03 22:54] |
| Cam prea transanta observatia lui Sandor. Cam prea sententioasa. Cam prea profesorala. Cam prea... Critica nu se face "dupa ureche", cum nici cultura poetica, iar supralicitarea unei intentii critice care sa dea greutate unei judecati de valoare duce, iremediabil, in derizoriu si rizibil. Imi pare rau sa o spun, dar vad in critica lui Sandor un rebut scris cu majuscule. Subscriu la cele spuse de Andrei Horia si Guinevere. Si nu din fronda, ci din experienta. Continua, Edger, descatuseaza-te! | |
| = Sandor si ligamentul | Mihai Leoveanu [09.Jun.03 23:01] |
| Revin : Sandor, stii matale ce-s alea "ligamente licentioase"? Daca nu, reciteste-ti "critica" si mediteaza la ce va sa spuna "CU RESTUL...". Nu se face, draguta, nici in clasa a V-a! | |
| = Leoveanu si experienta | Kiraly Sandor [11.Jun.03 16:18] |
| Domnule Leoveanu nu stiu la ce va referiti. Eu am semnalat niste mici scapari atat. Ele nu au darul sa stirbeasca din frumusetea unei poezii care mi-a placut. Daca va referiti la alta poezie, spuneti-mi la ce va referiti si discutam. In subsolul acelei poezii. Nu am auzit de ligamente licentioase. Cum poate nu am auzit de multe alte lucruri. Desigur ca dumneavoastra aveti mai multa experienta. Dar acest lucru nu inseamna ca parerile mele sunt neaparat mai "subtiri". Pentru ca vedeti dumneavoastra, argumentul ex cathedra este nu numai ridicol, ci si lipsit de substanta. Esential este pe ce sprijini o afirmatie. Pe ce argumente. Si nu e niciodata argument valabil faptul ca cel care da o sentinta fara motivare se pricepe, are experienta, etc. Daca eu dau o sentinta fara motivare, atunci inseamna ca nu m-am priceput la mai mult si trebuie ca autorul sa nu o ia in serios decat in masura in care simte ca am dreptate. Revin insa, ce a fost asa de rau in comentariul meu de ati crezut ca nu imi place aceasta poezie? P.S.: Orice nume tehnic sta pe un lucru care exista. E un fel de prescuratare a definitiei lui. Asa ca am inteles de la inceput cam la ce va referiti. Si va spun ca problema este in ochiul sau in urechea receptorului care eset obsedat de ce se formeaza datorita ordinii cuvintelor. | |
| = Silueta încețoșată a unui vis... | Constantinescu Eugen [21.Oct.03 07:48] |
| Zâmbesc la gândul că parcă, parcă, undeva în fața mea se întrezărește silueta luminoasă a unui liman de senin, Insula Misterioasă a fiecăruia dintre noi, în grotele căreia Nemo, fugit "Far From the Madding Crowd" clădește o nouă lume care ne așteaptă prieteni, ne așteaptă de atâta amar de vremuri... Am să vă povestesc desigur, am să vă povestesc... | |