| = opinie... | Elia Ghinescu [30.May.03 18:17] |
| Dupa parerea mea…frumos…si interesant. Oare chiar nu se poate face o descoperire fara victime? Insa firea mea oarecum visatoare ar fi vrut ceva mai mult din acel vis. | |
| = Elia | Daniel Grad [05.Jun.03 13:36] |
| Elia (dar și alții), Visul reprezintă o manifestare exterioară a stării lui Ioan. La începutul visului, este derutat, nu știe ce vrea. El se află într-o primă etapă a somnului, într-o stare de liniște totală, de pace cu sine însuși. Nu i se pare nimic deosbit în puterea pe care o are asupra lumii ce se transormă necontenit în jurul său. Totul i se pare normal. Este tot ce poate percepe el din acest vis. Nici prezența Catrinei (persoană de altfel inexistentă, Catrina este vocea sa interioară și modul prin care percepe el trezirea conștiinței în starea de vis) nu îl uimește în vreun mod. În a doua etapă a visului, Ioan devine conștient de puterea sa asupra unei lumii exterioare (în realitate, această lume este cât se poate de interioară, fiind o întruchipare a gândurilor și dorințelor lui – tot ceea ce îi apare în vis este el, sau mai exact modul în care se percepe el pe sine). Euforia care îl cuprinde în aceste momente, amestecată cu neliniștea gândului că totul ar putea fi doar un vis, duce la o pierdere de sine și deci la pierderea controlului conștient asupra lumii ce (aparent) îl înconjoară. Se întoarce la faza inițială de indiferență față de propriul vis. Nu mai rămân decât câteva încercări de obiecție când Catrina preia din nou controlul. Nu se știe cum ar fi evoluat mai departe visul. În acest moment intervin Mihail și Valeria, iar finalul se cunoaște... Sper că aceste rânduri sunt suficiente pentru a explica de ce visul a fost cum a fost și nu altfel. De reținut și faptul că persoana în cauză era implacabilul doctor Ioan Rusu, ale cărui vise nu ar fi putut fi altceva decât o expresie directă a propriilor stări, fără înfloriturile unei firi visătoare sau ale unei persoane cu puțin mai multă imaginație. | |