| + chivotul sarat | Ioan Dan [24.May.03 04:05] |
| "ai plecat lasandu-mi doar ploi - trupul mi-e putred de ape" o metafora superba pe care (pare ca) ar putea sta toata poezia. sfarsitul un pic cam prea lung/explicit pentru gustul meu... chapeau! | |
| + Dl Leoveanu | Ionut Simion [24.May.03 13:34] |
| sunt multe frumuseti aici domnul meu! insa eu il socotesc drept vers esential pe acesta: "astept sau ascult sau te strig uneori" este continua invocare a iubirii magice care a ramas, la ancora, in apele mintii si retraita este in fiece clipa. "departarea nu te-a dizolvat?" nu. niciodata! | |
| = cititorul nr.40 | Sagitarius Andreiu [24.May.03 13:50] |
| ploaia si putregaiul moartea nisipului-chivotul sarat ...mirobolantule! | |
| = "de cine...din mine...?"* | Michel Martin [25.May.03 01:46] |
| "de cine te lepezi cand din mine te cere?" * Ultimul vers nu-mi suna prea bine. Poate ar fi trebuit sa se finalizeze cu acel: "uraganele s-au strans langa buze am invins" care este intradevar foarte puternic. | |
| + trupul invadat de meduze (dominique) | Anca Veronica Anghel [25.May.03 11:12] |
| Poezia aceasta ca un gand sau gandul ca o poezie ? In fine, inclin spre poezie. Caci ce poate fi altceva decat poezie in aceste versuri ale departarilor care nu dizolva: "departarea nu te-a dizolvat? " Cand "pe pamant glasul nu mai razbate" trupul putrezeste de ape vestind naufragii. Iar cand totul se revolta prin uraganele stranse langa buze, atunci....ehei atunci si numai atunci "trupul invadat de meduze" (ce frumos spus; mie imi suna superb) invinge. Ruga 25, o ruga a departarilor. Minunat ! Anca ( Dominique) | |