| = comentariu inutil... | alooper21 [13.Apr.03 20:15] |
| un comentariu inutil din partea mea, deoarece deja am spus la textul anterior cam acelasi lucru pe care as vrea sa-l spun si aici. sobrietatea ma emotioneaza de fiecare data, iar aici o prezinti frumos... pluteste in aer, uita, monitorul arata altfel, textul s-a cam inverzit... *mea... | |
| = sase simturi | Vamesu [13.Apr.03 22:24] |
| cu mestesug senzual imbracata invitatia ta, cu efecte vizind toate cele cinci simturi. ba chiar si pe al saselea! | |
| + Hai sa ne alienam | Dominique [14.Apr.03 00:23] |
| Inceputul si sfarsitul poeziei tale, desi aproape identic, este seducator, este senzual, este simplu. " Hai sa ne deprimam impreuna! Sa ne tinem romantic de mana, sa ne povestim" Ca si cum haul unei saptamani "cu perdelele trase", departe de lume ar fi suficient pentru cea mai perfecta si desavarsita alienare. "sa uitam cine suntem vreme de-o saptamana" | |
| = fara aluzii... | veni [14.Apr.03 02:59] |
| poate as avea eu mintea stricata ca-mi veni in cap ce-mi veni,dar nu despre asta vroiam sa spun... e ceva cu textul asta(ceva bun) chiar imi place.mi-ar place chiar si fara aluzii...cu atat mai mult imi place cu ele,e tocmai genul de texte (literatura ) despre care spun:EXTRAORDINA-AR!!!CE-AS DA SA POT SCRIE SI EU ASA !!! contine mult dramatism cu ludic(ironie) laolalta.SILVIO,tine-o tot asa inainte!!! (acum,probabil ar fi binevenit sa mai citesc si altceva scris de tine).dar...indiferent de aceea cum imi v-or parea celelalte texte ale tale TE FELICIT ca ai compus acest text EXTRAORDINAR. | |
| = fara tavan - ferestre lipsa | leoveanu [14.Apr.03 03:09] |
| Da, s-a inverzit site-ul. Chiar crezi ca patru pereti pot circumscrie o experienta? Da, e posibil, mai ales cand camera ta nu are tavan si podea si ferestre, iar singura cale de comunicare cu lumea o reprezinta doar ochii, care tin si de tavan, si de podea (atentie cum si pe unde calci), si de ferestre - spatiu conventional al comunicarii cu ceilalti. Dar nu ai nevoie de comunicare. Comunici cu tine insati. Este suficient. Am sa matuiesc si eu ferestrele. Aten]ie la zbor - camera ta n-are tavan... | |
| = tridimensionala | magul [14.Apr.03 04:55] |
| am vazut si eu lipsa de tavan. dar ce folos caca nu vede posesorul aripilor? eu numesc acest fel de texte poezie de "pamant" pentru ca scoate in evidenta acest element, teluricul, Geea. Silvei ii plac arhetipurile si uneori are chiar revelatii de la ele. e un text senzual. atat. felicitari pentru text. | |
| = corectare la comentariu | magul [14.Apr.03 04:58] |
| am de corectat in comentariul meu de mai sus un "daca". na, la asta ajungi cand citesti pe poezie.ro la ora unu noaptea. mi-s ochii pe bigudiuri:))) | |
| = MugurelaBalansoreala | GAP [14.Apr.03 15:48] |
| Da...Iti vad mugurii pocnind din pielea ta...Aromele lor lasa urme pe peretii astia ai mei - lasati albi ca asa am poruncit eu cand ma aflam depus in negru - invatati numai cu umbrele alea de catei si iepurasi si caprioare facute cu mainile mele...Ai zis ca faci si tu o pasare mare si cu degetele tale lungi mi-ai facut peretii albi de zbor...Mai sti cum dormeai - si aici se termina desigur ce stiai tu ca dormeai, mai! - si cum eu vorbeam cu ingerii aia privind ascunsi din spatele clipelor fumurii...Despre tine si despre gambele si coapsele si sfarcul tau vorbeam...Am sta noaptea devreme sa vad cum se intampla respirarea ta ...am gustat-o si te-am trezit...stiu ca inca mai zambesti...am sa-ti mai arat ceva din vremurile trecute: tablouri vechi si primul telefon si prima camera de luat vederi si primul semn al comunicarii:: un peste pe nisip...Desenat simplu si cu subintelesuri...am inca sub unghii cateva fire de nisip...Hm! Tu simti cum s-a umplut camera asta de miresme? Cum ploua verdele prin cuvintele tale vezi? Din alba ta piele de mine se ridica azi soarele...inca o data...Din parul tau a venit aici primavara...si nu mai pleaca...oleaca mai, oleaca... Inger muguros si cuminte pentru umbrele de stele pe tavan Gasire: cand ne tinem de mana suntem perfecti caci nici tu nici eu nu ne ridicam mana undeva sus unde ne-ar obosi macar pentru o secunda cotul, sau umarul, sau surasurile Concluzia: romantica | |