| = pt cel cu H in frunte | silencio [01.Apr.03 15:41] |
| Ce pana mea ti-as da, dar n-am cum. Personal astept sa apara si niste pene veritabile de la cei mai cu nivel, ca textul merita. Uitasem sa mai imi pun intrebari. Traiam si radeam ca prostul in celula mea de doi metri patrati alocata de cineva de sus. Existam acolo si uitasem sa mai vad minunile lumii, sa privesc viata din afara burtilor. Eu cred ca H vine de la hidrant. Da' cine era hidrantul, si ce legatura avea cu hydra cea a caror capete se inmulteau precum oamenii pe pamant? | |
| = nu brublem | CALY [01.Apr.03 14:56] |
| Ca de obicei,textele tale merg dincolo de suflet. In concordanta cu "alienarea"! | |
| = un prieten | Nicolae [01.Apr.03 18:33] |
| Sunteți de o duritate ce mă sperie. Un om al cuvântului nu poate fi despărțit de sufletul său. Constatați o lume imperfectă, alienată , pe care o vedem cu toții și din care facem parte, trebuie și să ne-o asumăm . Cu uneltele dv trebuie să dați un exemplu de speranță. Faptul că nu aveți suflet de dat și deduceți că suflet nici nu prea ar mai fi, mă-ntristează. Îngerii sunt negri, lumea ar fi o demență, jigniți grădinarii și, nepermis, chinezii (acel pasaj e musai să-l retrageți , oricât de interesantă ar fi replica), , mai gata să spuneți că florile miros a tăiere. Haideți să nu mai amețim , ci să ne minunăm împreună, priviți atent și veți găsi tot mai multe motive s-o faceți. Am nevoie de prietenia dumneavoastră . Deschideți teveul, să încercăm să facem lumea mai bună nelăsând să se propage răul. Să reconstruim fiecare bucățică cu bucățică drumul invers al sufletului în metrul nostru pătrat, trebuie să putem măcar atât. Altfel vom suferi la infinit, vom muri urlând ca personajul lui Tolstoi. Constat atâta talent, atâta profunzime, atâta energie. Dacă hitler și-ar fi consumat energia slujind binele, am fi trăit altfel. Întoarceți-vă fața spre minune, sunt prea mulți care n-o fac, haideți să ne dăm sufletul, numai dat este frumos, locul lui nu e înăuntrul nostru, așa cum locul animalelor nu e în lanț | |
| = bule de sticla | Michelangelo [01.Apr.03 17:01] |
| unii traiesc in bule de sticla si isi limiteaza existenta doar la atat. daca ar sparge sticla s-ar rani si multi sunt sensibili la durere. excelent textul tau! | |
| = :))))) | Trandafiras [01.Apr.03 17:19] |
| Prima dată când am citit textul ăsta am rămas uimită (slavă Domnului că aveam cafeaua la îndemână și m-am trezit), unele pasaje mi se păreau mie cunoscute dar nu știam de unde să le iau. Până la urmă m-am dezmeticit și am redeschis fereastra să caut cuvintele pe care le-am mai auzit de dimineață. Și ce dacă sunt pline de g și h? E cineva de vină? Să ridice Ferdinand deshtele sus! El e vinovat pentru petala lipsă de la Margareta aia bleagă, femeia de serviciu,cu măturoiul eu cu tot. S-a alienat săraca, din cauza oboselii nesfârșite ce o chinuia în fiecare noapte, și care mai apoi, la ziuă, o făcea să umble călare pe măturoiul zburlit de neputința desfășurării răchitelor mai mult decât era bucata aia mică, 1/1, de celulă canceroasă. Offf! Viața ei! Bine măcar că timpul nu stă în loc! No, acu o să plec la treabă, că mi-a ajuns cu bălăceala printre cuvinte, full de g și h. Gheorgheeeeeee! Ridică-te Gheorghe! :))) | |
| = Prelata de cafea | GAP [01.Apr.03 17:52] |
| "Am vazut Lumina cea Adevarata, am primit Duhul cel ceresc..."...Se canta dupa ce oamenii se impartasesc...Unii au lumanari in maini altiiiii (soiptit si spre stingere tremurata) nu...Ingerul vine la toti...Mama m-a strigat odata cand eram intr-o rapa si aveam un baltag! Gheorghitttaaaaa! M-a strigat. Si m-am uitat o clipa sa vad de unde rasare soarele...El, soarele era incaltat asa lin si plin de lumina lui si-mi zise scripturistic: "Ploaia cade la fel si peste buni si peste rai deopotriva"...M-am uitat atunci atent si am recunoscut seara dezlegata de capastru si oamenii adunati in jurul focului...Mancau si numai unul plangea si manca...Plangea si manca...manca si plangea...Si tot asa...Apoi am inteles ca focul acela nu-l facusera ei si mai ales ca pe cer stelele se miscau impotriva sensuriloe cuiva..."Nu mor caii cand vor cainii ca Mihai Viteazul a intrat in Alba Iulia de-a calare pe-un cal si nu de-a calare pe-un caine"...ningea dinadins peste urmele flacarilor rezemate in amurgul ala lins...Da, eu voi fi cu ea si ea va dormi iar in poala mea si-i voi mangaia usor somnul ei dorit de-o copilarie si-o nebunie intreaga...Da, se va bucura din nou de lumina nelinsa a drog si se va intoarce in fiecare apus sa innnoattte ca un bulgar de lumina...Si-n fiecare noapte va sta pe palmele mele si se va uita adanc in cer...Vom avea copii multi si cuminti si pe mine ma va imbratisa si cu coastele coastelor de dor si iubire...Si asta fara pricina ci numai datorita faptului banal ca este bucata din acelasi lut peste care a suflat candva demult numai El. Inger englicios traducacios... | |
| + minune, lumina, mirare | Dominique [01.Apr.03 23:15] |
| Ce ti-e si cu bulele astea ce se mai sparg din cand in cand ? Dementa lumii si bulele ce se sparg. Mirarea ce vine din incercarea de a vedea “lumina”. Sau din banuiala unei lumini ce s-ar lasa vazute de nu ar fi alienarea. Nici scuzele si nici urletele nu sunt suficiente pentru a starni “interesul “ descoperirii “luminii”. Uitarea de a nu te mai minuna. De unde vin sufletele astea ? Dintr-un suflet “initial imens “? Si dupa diviziunea infinita a sufletului initial catre minus infinit. Ce mai ramane ? Sa ne ascundem “preferand colturile in fata unei seminte care incolteste”? Si de ce ne-am ascunde cand “suflet n-avem de dat”? Dar salvarea vine de la bunicii cei dragi, ca nu degeaba erau ei si “pepenosi” si “croitori”. Ah ce de sulfet avea bunica mea… Andrei, te felicit pentru acest text. E un text bun. De n-am uita toti de minune ce bine are fi. Iti dau steluza pentru mirare, lumina si minune. | |
| = Nici macar ameteala | lapislazuli [02.Apr.03 00:47] |
| Pe mine ai reusit in schimb sa ma adormi pe la mijloc. Tehnica? Poate ca incerci prea mult sa fii simpatic in ceea ce scrii, si la mine nu merge. Nu-i bai. Ne intalnim la alt subiect. Pe curand. | |
| = Arabii si chinejii | costel [02.Apr.03 02:04] |
| De ce la rubrica "tehnica" nu inteleg, dar poate e o scapare. Se admite. E o proza, sau o incercare. Scrisa cu pofta si verva. Se simte, efectiv, placerea de a scrie. Se mai simte si placerea "misto"-ului, care uneori ii iese bine, cum e fragmentul: "Ei bine, eu prefer varianta b, cea în care îmi cumpăr teveu ca să nu îl deschid..." Dar de cele mai dese ori nu ii iese, desi e aproape. As putea da exemple, ce si unde, dar imi ia prea mult timp. Ceea ce nu apreciez sunt atingerile "rasiale". Acest text,publicat in Canada, ar trimite autorul direct in celula. Adica e bine sa nu gasim cusur chinezilor doar pentru ca au ochii asa cum ii au. Cel putin nu mai e la moda. Finalul ar putea fi cel mai reusit pasaj al textului daca ar fi fost sustinut dinainte. Dar nu e. Pentru ca nu exista un fir rosu pe care sa-l urmaresti, o idee mai clara. In final se contureaza ceva, dar pare cam tarziu. Cand spun final, ma refer la pasajul cu bunicul si nu ultimele randuri care sunt total in plus si nu aduc nimic bun, nimic rau textului, un fel de balast. Luat pe ansamblu, nu e grozav. Deloc. Dimpotriva, e un text slabut. Luat insa pe fasii, eu cred ca autorul e in cautare de a se exprima printr-o forma (stil), ca are cateva instrumente cu care ar putea convinge pe viitor, asa cum a facut si in poezie (in unele poezii). din partea mea succes si daca e nevoie, am sa dau o mana de ajutor. | |
| = pentru inger! | BlueEyes [03.Apr.03 13:54] |
| dar numai pe bunicul tau il inviti pe la tine?cu noi ce face?partea cu ingerul imi aminteste doar de-o idee ce-am exprimat-o pe-aproape in textul meu "cubul cu ferestre". era ceva asemanator. mie mi-a placut ameteala asta. | |
| = tot pentru inger! | BlueEyes [03.Apr.03 13:57] |
| ar fi nevoie si de-o erata la comentariul meu anterior... "faci"in loc de "face" si..."partea cu ingerul imi aminteste de-o idee pe care-am exprimat-o in alt mod in textul meu..." sorry... | |
| = fara cuvinte (goale) | Melina [07.Apr.03 19:22] |
| am citit si am recitit de nu-stiu-cate ori eseul tau si mi-e ciuda doar pentru ca nu pot sa inteleg totul e un text care mi-a mers la suflet si de altfel m-a inspirat sa scriu ceva asemanator nu am cuvinte, e prea minunat | |