| = Licornei zburatoare | Michel [26.Mar.03 09:03] |
| Marina, am citit aceasta scrisoare, foarte pertinenta si m-ai trimis direct in Biblioteca Virtuala la Pescarus. Am citit jumatate, promit sa revin cat de curand. Ceea ce m-a determinat sa acord atentie nu a fost ceea ce as fi putut gasi extraordinar in aceasta poveste, ci faptul ca inseamna atat de mult pentru tine. Am vrut sa vad ce reprezinta acest zbor in tine, ce loc ocupa acest pescarus rin sufletul licornei. Razbate o doza de emotie din aceasta scrisoare...emotie, dezamagire, revolta, strigat, indemn...Te felicit pentru aceasta daruire. | |
| = Parere | sorin [26.Mar.03 17:13] |
| Am avut bucuria sa citesc acum vreo cinci ani doua lucrari ale lui Richard Bach, una dintre ele fiind Pescarusul Jonathan Livingstone. Sunt ferm convins ca este o carte minunata. Apreciez atat dorinta dumneavoastra de a traduce aceasta carte cat si capacitatea demonstrata de a duce la bun sfarsit aceasta intreprindere. Este impresionant. In privinta atitudini editurii Humanitas, cred ca dincolo de motivele pe care le-au avut, este dreptul lor de a-si alege colaboratorii sau de a-si schimba politicile. Este imbucurator ca aceasta editura a tiparit aceasta carte. In aceasta privinta am constatat un lucru. Evenimentele au cursul lor si este inutil a le forta. Ciresii ne dau fructele lor in Mai sau in Iunie oricat de mult am aprecia ciresele in Martie. Oamenii se schimba. Este foarte bine ca acum doamna Parvulescu apreciaza Pescarusul Jonathan Livingstone. De ce nu a facut-o mai devreme? Este in afara puterii noastre de a determina aceste lucruri, dar este posibil ca traducerea dumneavoastra sa fi jucat un rol semnificativ in aceasta privinta. Ati facut ce depindea de dumneavoastra. Este suficient. Mai departe a fost hotararea unor alte persoane autorizate sa ia astfel de decizii. O ultima precizare. Am constatat din experienta ca un mesaj transmis indirect are sanse sa fie deformat, chiar daca nimeni nu are aceasta intentie. | |
| = Licorna | Pan [26.Mar.03 19:57] |
| Licorna, ai simpatia mea totală. Probabil că lumea editorilor este ca și aceea a unei metaforice burse de diamante, trebuie să intri ghemuit, umil, cu textele - bijuterii- în mână, așteptând un verdict venit din spatele unui birou ce s-ar dori de mahon. Am întâlnit și aici astfel de editori (nu fac referire la editorii poezie.ro, tot respectul pentru ei)care ofereau concursuri, premii și publicații dar care aveau un fond gol, o calitate umană îndoielnică și în plus erau autori execrabili. Cum ar putea înțelege astfel de oameni actul de creație?!. În fond, trăim timpuri în care până și umila caritate ascunde o afacere. Cred că nu trebuie să ne pierdem dragostea de a scrie. Cu respect, Pan | |
| = Licornei | Epigramist [27.Mar.03 21:45] |
| Din pacate, draga mea Licorna, cei de la Humanitas au demonstrat ca nu sunt prea (h)umani cu tine. Don't give up! Mergi inainte cu zambetul pe buze... | |
| = Lectia de zbor | Licorna [28.Mar.03 17:51] |
| Michel, stii ce bucurie imi face apelativul "Licorna zburatoare"! Predestinarea numelui meu (Marina) sau o viata anterioara ca alga sau delfin, ma fac sa am o relatie speciala cu marea si aripile ei - pescarusii. Dupa ce am citit prima data Pescarusul Jonathan Livingston am simtit o exaltare urmata de o neliniste care nu m-au parasit pana nu am tradus cartea, bantuidu-ma apoi la rastimpuri pana cand am postat-o pe poezie.ro, revenind de cate ori vedeam cat de incet urca numarul celor care au vizitat textul.Prin februarie cred (poate un presentiment a ceea ce avea sa urmeze) am inscris chiar eu un comentariu-invitatie sub traducerea Pescarusului. Si am avut bucuria unor cititori care au fost incantati de intalnirea cu acest text. Acum doua zile, cand "m-am ciocnit" cu cartea publicata la Humanitas am simtit o rasucire inauntru, un zbor in picaj ca atunci cand Jonathan abia se deslusea prabusindu-se in mare. Dar el avea puterea sa o ia de la capat! Pentru mine a fost nevoie de o descarcare "in eter" pentru a incerca sa continui „sa zbor”. Sorin-mesajul tau echilibrat m-a facut sa ma rusinez de "explozia" mea. Si m-a ajutat sa ma distantez un pic si sa privesc zbuciumul meu mai la rece. Cred ca ai dreptate. Dreptatea filosofului dar nu a inteleptului. Care ar fi diferenta? Imaginatia, dorinta si putinta de a te pune in locul celuilalt. Pan- m-am ghemuit cand verdictul de care spui mi-a fost trimis. Cu tristete si apoi cu senzatia (de care ma rusinez acum) ca sunt demodata, ca ceea ce eu consider valoros este de aruncat. Cred ca aceasta intensa descumpanire, pe care mi-a provocat-o la vremea lui verdictul, a facut ca reactia mea la negarea evidenta a acelui verdict sa fie atat de puternica. Si am mai facut o greseala - in scrisoarea din 2001 trimisa la Humanitas am afirmat ca nu am nici o pretentie materiala in cazul publicarii traducerii. Stupid - cine poate pune pret pe ceva ce tu dai pe gratis? Ce este gratis e pentru foarte multi (din pacate) ori suspect ori fara valoare! E o lectie pe care simt ca nu o voi putea invata. E prea tarziu si e bine ca e asa. Si dragostea si bucuria impartasirii si nevoia de a darui si de a scrie - le tin pe noptiera de la capul patului! Epigramist-poate mi-ar fi prins bine o epigrama de-a ta ca sa pot si zambi in zbor. Va multumesc fiecaruia in parte pentru urma gandului vostru lasata sub text si pentru ca astfel ma ajutati sa zbor mai departe. | |