Comentariile membrilor:

 =  nu brublem
CALY
[26.Feb.03 16:34]
Sa-mi placa versurile tale nu e tarziu niciodata.

 =  gene mortale
peta02
[27.Feb.03 00:12]
Totusi..daca stai sa te gandesti, tarziu nu e niciodata.
Observ ca poezia ta are o anumita gradatie si, daca interpretez eu bine, iti pierzi cu fiecare strofa speranta. Si totusi..mi se pare mie ca desi ai zis in final " e prea tarziu", acel "s-ar putea" mai lasa putin loc de speranta.
Poezie frumoasa.

 =  Treaba cu speranța
nu brublem
[27.Feb.03 09:27]
Am convingerea că fără acel dram de speranță șoferii de RATB n-ar mai lucra nici ziua, ceea ce nu m-ar deranja prea tare, în cazul poeziei de față, nu?
Că așa e unii, dom'le, egoiști, nu se gândește decât la ei... și i-ar ține pe unii, alții tot timpu', așa...
Fără speranță, eu n-aș fi rămas după prima postare pe site.
Fără speranță, n-am mai citi, n-am mai scrie. N-am mai trăi.
Dar știți asta.
Cred că a trecut ceva vreme de când nu v-am mai mulțumit, vouă, grupului meu de cititori. Chiar nu cred că e ceva mai important în momentul ăsta pentru mine decât faptul că progresez în ale scrisului... Sper să o fac multă vreme de-aici încolo...

 =  Speranța moare ultima!
Trandafiras
[27.Feb.03 12:00]
Cât încă suntem nu e prea târziu,
Când n-om mai fi, să fie prea devreme
pentru-amintiri cu iz de "nu mai știu"
și pentru lacrimi plânse în poeme.

Fără speranță n-am iubi, n-am dori, n-am fi.
Frumoase versuri!

 =  am citit cu bucurie
magul
[28.Feb.03 13:17]
observ ca sunt mau multe feluri, sau grade, nuante de tarziu: un tarziu al lucrurilor definitiv pecetluite:

"privesc cu teamă
la satele lăsate în spate,
ruinate"

apoi vine tarziul evenimentului inca posibil de intors din drum, dar ca o parere, puterea de a face aceasta nu iti apartine:

"să inventez un instrument optic
prin care să văd lumea
așa cum e
ciudată, inversată, lăsată
baltă"

e ca si cum te-ar speria sa vezi lumea asa cum e ea. o senzatie de anestezie prelungita dar inca nesiguranta: "sa inventez", "sa vad"

apare tarziul gata sa se produca. vointa ta aici are forta necesara sa transceanda realitatea imediata: "nu e prea târziu". in acest spatiu al visului inca se poate face ceva intru indreptare:

"hai să mai stăm de vorbă
despre viață
hai să mai bântuim prin vise
până dimineață"

dar totul se frange in final. cazuti din inefabil, trantiti de concret, "e deja târziu/ și s-ar putea să nu mai prinzi nimic/ spre casa"

nu-i tarziu sa iti zic:

 =  Beton!
nu brublem
[01.Mar.03 18:14]
Multumesc de comentarii. Datorita lor am capatat incredere si am descoperit ca pot un pic mai bine de fiecare data.
Cu amendamentul ca am betonat regula asta la cate exceptii am facut de la ea... :))




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !